La această dată, în 1918, a avut loc Marea Adunare Națională de la Alba Iulia la care a fost proclamată unirea Tran silvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu Regatul Român, luând sfârșit astfel procesul de unificare a tuturor provinciilor românești într-un singur stat. Prima dintre aceste provincii însă care a decis să se unească cu România a fost Basarabia, ruptă de la trupul Moldovei și anexată la Imperiul  Rus în 1812. 

16 mai 1812. O dată uitată sau necunoscută astăzi de cei mai mulți dintre noi. Dată la care Moldova de Răsărit, numită ulterior Basarabia, a intrat în componența Rusiei Țariste.

Înainte de toate trebuie spus că în urma războiului ruso-turc din 1806-1812, câștigat de Imperiul Țarist , rușii cereau „ambele țări românești”, Muntenia și Moldova și se pare că doar iminența atacului lui Napoleon a făcut ca pretențiile rusești să se reducă treptat, de la ambele țări române, la toată Moldova, apoi la teritoriul Moldovei dintre Nistru și Siret, pentru ca până la urmă pretențiile să se limiteze la ținuturile dintre Nistru și Prut.

Pentru Țara Moldovei, trunchierea ei și ocuparea părții de Răsărit, a însemnat o catastrofă, spune istoricul Valentin Constantinov.

În primii ani de ocupație rusească, Basarabia s-a bucurat de o oarecare autonomie în cadrul Imperiului Rus. Legile vechi mai erau respectate, limba țării era utilizată în Biserică, administrație și învățământ.

După 1826-1827 însă aceste libertăți au fost anulate, Basarabia a devenit o simplă gubernie rusească, iar limba română a fost exclusă din viața publică. Au urmat zeci de ani de rusificare fără precedent. Odată cu începutul secolului XX, viața politică, socială și economică din Imperiul Rus a fosr marcată de mple procese și mișcări revoluționare care au culminat cu detronarea țarului Nikolai al II-a și cu revoluția din februarie.

O febră generală a cuprins fostul imperiu, iar Basarabia nu a fost o excepție. Fosta guvernie rusească își proclamă autonomia, iar apoi independența.

Schimbările de putere din Rusia din 1917, mai întâi revoluția zisă ”din februarie”, ar apoi puciul bolșevic din 25 octombrie, au semănat peste tot haos și dezordine. Sfatul Țării, parlamentul de atunci de la Chișinău, a încercat să reinstaleze ordinea. Nu a putut însă face față cu propriile forțe numeroaselor bande și detașamente de soldați ruși bolșevizați care dezertau de pe frontul din România și care au ajuns să terorizeze întreaga Basarabie. În plus, guvernul de atunci de la Chișinău trebuia să facă față și prețențiilor teritoriale ale Ucrainei guvernul căreia considera Basarabia teritoriul său.

În aceste condiții, Sfatul Țării, pe 27 martie 1918, votează unirea Basarabiei cu România. Ce a însemnat această unire pentru locuitorii acestei provincii. 

Această idilă nu a durat însă mult. A venit anul 1940 în care Basarabia și nordul Bucovinei sunt ocupată de Uniunea Sovietică, în urma unui ultimatul înaintat de guvernul de la Moscova. În 1941, aceste teritorii reintră în componența statului român, însă numai pentru 3 ani, până în 1944. Odată cu reinstaurarea puterii sovietice, urmează colectivizarea forțată, foametea din anii 1946-1947, închiderea bisericilor, deportările în timpul cărora au murit zeci de mii de oameni. Directorul Serviciului Arhivă de Stat, Ion Varta.

Așadar, 106 ani de dominație țaristă, 25 de ani în cadrul României Mari, 48 de ani de ocupație sovietică și 22 de ani de independență. Două secole marcate de  schimbări de regimuri și guverne, de ocupații și războaie, dintre care cel mai mare a fost de fiecare dată cel pentru istorie și limbă.