Această zi nu a fost aleasă întâmplător. La nivel global, revoluția industrială a însemnat introducerea unor mașini și utilaje noi, care funcționau încontinuu. Se muncea în condiții grele timp de 10-16 ore pe zi, potrivit www.iww.org. Prin urmare, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, clasa muncitoare a început să ducă o luptă constantă pentru a obține ziua de lucru de opt ore, precum și condiții mai bune de muncă și un salariu decent.

În 1884, în încercarea de a le face muncitorilor viața mai ușoară, în cadrul Convenției naționale de la Chicago, Federația Organizațiilor Meșteșugărești și a Uniunilor Sindicale (care a devenit mai târziu Federația Americană a Muncii) a inițiat introducerea unei rezoluții care stipula ca durata unei zile legale de muncă să aibă opt ore. În anul următor, Federația și-a reiterat proclamația declarând că aceasta va fi susținută de greve și demonstrații.

La 1 mai 1886, peste 300.000 de muncitori de pe tot cuprinsul Statelor Unite au mărșăluit pentru a-și susține cauza, fiind prima dată când a fost sărbătorită ziua de 1 Mai. Cea mai mare demonstrație a avut loc la Chicago, unde au participat 90.000 de muncitori, dintre care circa 40.000 se aflau în grevă. Însă, trei zile mai târziu, în Piața Haymarket din Chicago, unde numărul greviștilor ajunse la peste 65.000, lucrurile au escaladat și poliția a intervenit cu brutalitate. S-au înregistrat morți și răniți.

În 1889, la primul Congres al Internaționalei a II-a întrunit la Paris, în care a fost marcat centenarul Revoluției Franceze (1789) și al Expoziției Universale, Raymond Lavigne a făcut propunerea ca, în 1890, să fie organizate demonstrații internaționale, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, se arată pe www.cute-calendar.com. În 1890 au avut loc manifestații atât în SUA, cât și în principalele țări europene. Astfel, ziua de 1 Mai a devenit Ziua internațională a muncii, fiind recunoscută ca un eveniment anual la Congresul Internaționalei a II-a din 1891. De atunci, an de an, în această zi, muncitorii au prilejul să-și exprime public cererile privitoare la condiții mai bune de muncă și la salarii decente, potrivit http://indiatoday.intoday.in/.

Statele Unite și Canada sărbătoresc Ziua muncii în prima zi de luni a lunii septembrie. În SUA, președintele Grover Cleveland (1885-1889 și 1893-1897), îngrijorat de amenințarea politică a acestei sărbători create de socialiști, a decretat, în 1894, ca Ziua muncii să fie marcată în prima zi de luni a lunii septembrie. Și în anii '50, președintele Dwight D. Eisenhower (1953-1961) a continuat aceeași politică, declarând ziua de 1 Mai drept Ziua loialității în SUA, conform https://yeu.ca/may-1-international-workers-day/.

În România, ziua de 1 Mai a fost marcată, începând din 1890, prin organizarea de petreceri câmpenești. Primele demonstrații muncitorești organizate la noi în țară au avut loc în 1945, la București, iar ultimele s-au desfășurat în 1971.

În 1945, în condițiile în care cel de-Al Doilea Război Mondial nu se încheiase, iar pe teritoriul României, încă, se aflau trupele sovietice, a avut loc prima demonstrație "a oamenilor muncii". Au defilat, cu acest prilej, toate categoriile sociale. Totul s-a desfășurat, conform cutumei, în Piața Aviatorilor din București, unde s-au ridicat tribune speciale pentru astfel de evenimente. Parada începea cu un miting, urmat de momentele în care în piață intrau pionierii. Defilau apoi Gărzile patriotice, înființate în august 1968, și muncitorii din fabricile bucureștene, sector după sector. Marile cluburi sportive defilau și ele "raportând" succesele obținute la competițiile naționale și internaționale. Momentul final era asigurat de așa-numiții oameni de ordine care intonau "imnul de luptă a clasei muncitoare din întreaga lume" - "Internaționala".

În anii următori, s-a renunțat la parada de 1 Mai, ziua fiind marcată prin adunări numite "populare" ce aveau loc fie pe Stadionul Republicii, care beneficia de instalație pentru nocturnă, fie în Pavilionul Expoziției Economiei Naționale - azi Romexpo, fie în Sala Palatului. Erau prilejuri de omagiere a cuplului Ceaușescu.

După 1990, această zi este sărbătorită prin organizarea de concerte, plimbări cu bicicleta, ieșiri la iarbă verde, diverse activități festive, concursuri pentru copii etc.

Astăzi, ziua de 1 Mai, cunoscută și sub denumirea de Ziua muncii sau a muncitorilor, este în cele mai multe state, între care și România, zi nelucrătoare. Pe de altă parte, în alte țări, Ziua Muncii este prilejul perfect folosit de sindicatele muncitorilor de a face cunoscute revendicările lor sociale sau profesionale.

Sursa:Agerpres