De asemenea, mamele au povestit despre motivele care le-au făcut să recurgă la acest pas și provocările cărora trebuie să le facă față.

Mamele și-au împărtășit emoțiile pe care le au atunci când își văd copii integrați în familii și în societate. Multe dintre ele nu au reușit să aibă propriii copii și au oferit mai întâi servicii de asistență parentală profesionistă.

„Când am depus cererea, la un an am fost invitați să facem cunoștință, se găsise un copil pentru care noi eram potențialii părinți adoptatori. Era un pic mai mare, dar le vederea lui, eu am mers pe mâna Domnului, că acesta este copilul nostru. La început era mai timid, mai introvertit, acum este un copil deschis și zâmbește permanent.”

„Prin asistența parentală profesionistă am obținut multe capacități și cunoștințe ca să putem și adopta, și lucra cu un copil.”

Unele femei au mărturisit că uneori se confruntă cu stigmatizare din partea societății, care acceptă mai greu un copil adoptat.

„Din momentul în care se află că copilul este adoptat, dar eu nu am ascuns acest lucru niciodată, el este catalogat de soiul doi sau trei. Acești copii sunt mult mai maturi, pentru că ei au o durere enormă în suflet. Îmi zice: eu cândva am fost abandonat. Și asta noi nu putem schimba. Și atunci când și societatea, și profesorii, și educatorii îl cataloghează altfel, el se inhibă în sine.”

Expertul în domeniul protecției drepturilor copiilor, Mariana Ianachevici, a subliniat că nu toți copii ajung până la urmă să fie adoptați, astfel încât este necesară dezvoltarea rețelei de asistenți parentali.

„Niciodată nu vor fi adoptați toți copiii, noi trebuie să recunoaștem acest lucru. Dar în același timp, este rolul autorității tutelare să găsească o formă de protecție cât mai apropiată de familie pentru orice copil. Copilul acesta crește depersonalizat, crește fără un suport parental și are nevoie de cineva care să-l ghideze”, a declarat Mariana Ianachevici.

Cel mai greu sunt adoptați, de obicei copiii cu dizabilități și cuplurile de frați, care nu trebuie separați, a subliniat Anastasia Gruzin, consultant în cadrul Direcției Protecția Copiilor a Ministrului Muncii.

„36 de copii au grade de dizabilitate și, cu părere de rău, gradul de dizabilitate la majoritatea este sever. Avem foarte mulți copii din cupluri de frați. Sunt 54 de ccupluri de frați cu vârsta mai mare de 7 ani. Chiar avem o problemă cu adopția națională a acestor copii”, a mărturisit Anastasia Gruzin.

Datele Ministerului Muncii și Protecției Sociale arată că în prezent în Republica Moldova  sunt 388 de copii adoptabili, dintre care 208 au statut de copii pentru adopție internațională, pentru că nu au putut fi adoptați de familii din Republica Moldova.