„Alegerile s-au terminat, însă lupta pentru R. Moldova continuă, constată Ziarul de Gardă. Deși au pierdut cu „brio” prezidențialele, Dodon și socialiștii refuză să se împace cu această stare de fapt și sunt pe faza de a declanșa o „a doua partidă a luptei pentru R. Moldova. Deși e deja un președinte pe ducă (23 decembrie e ultima zi de mandat), desconsiderat în exterior și cu un rating limitat în interior, Dodon se pregătește și își face planuri să guverneze și mai departe R. Moldova, chiar nefiind șef de stat. Pentru Dodon nu ar fi o problemă, ca după ce și-a însușit toate schemele de contrabandă ale lui Plahotniuc și stilul absolutist de administrare a treburilor statului, să repete sau să repună în aplicare și lecția lui Plahotniuc de guvernare paralelă. Din aceleași raționamente: pentru că, grație tranzacției postelectorale cu Ilan Șor (fracțiunea parlamentară a Partidului Șor) și Sergiu Sârbu (grupul parlamentar „Pentru Moldova”), Dodon controlează și Parlamentul, și Guvernul, iar asta înseamnă mai multe pârghii de guvernare decât ale președintelui. Dacă Dodon nu va vrea (subiectul nr.1 la ordinea zilei) să dea jos Guvernul Chicu și să provoace anticipate (așa după cum cer PAS, PPDA și PDM), Guvernul va rămâne neatins. La fel și Parlamentul, așa mizerabil și plin de traseiști (conformiști) cum este, va rămâne. Și orice moțiune de cenzură din partea opoziției împotriva Guvernului Chicu se va lovi de refuzul majorității parlamentare „ȘorDon”, așa cum s-a mai întâmplat acum câteva luni. Doar dacă vor apare circumstanțe noi: 1. Ion Chicu își va prezenta de bună voie demisia. 2: Dosarul Șor va fi, în sfârșit, judecat în instanță, Șor condamnat, iar Partidul său scos în afara legii ca partid implicat în mașinării și speculații. Și 3: Parlamentul și Guvernul vor ceda sub presiunea străzii (așa cum a fost în 2009) și, în urma unor alegeri anticipate, vom obține un altfel de Parlament și un altfel de Guvern”, scrie Petru Grozavu în Ziarul de Gardă.

 „Guvernatoarea Găgăuziei iese la rampă să-i dea lecții Maiei Sandu, titrează Podul.ro. Publicistul Vlad Țurcanu observă că odată cu revenirea la Președinție a unui om normal, unii adepți ai lui Igor Dodon, care au profitat din plin de politica sa antinațională și l-au sprijinit în toate inițiativele sale distructive, au început să se repoziționeze pentru a rămâne pe val. Lumea politică moldovenească, puțin sensibilă la finețurile semantice de prin alte părți, spune în asemenea cazuri: „ca să rămână la treucă”. Având în vedere că Maia Sandu este încă departe de a dispune de un Guvern loial, pe care să se bizuie în aplicarea politicilor sale occidentale și civilizaționale, complicii lui Dodon se adresează de la distanță noii administrații cu, încă, destulă aroganță, sugerând fără a înconjura că în lipsa lor noua președintă ar putea să se poticnească. Nu e de mirare că tonul unui asemenea curent de opinie l-a dat zilele trecute una din cele mai fățarnice politiciene, chiar dacă de talie strict locală, Irina Vlah, guvernatoarea autonomiei găgăuze. Nerecunoștința Irinei Vlah față de sprijinul pe care i l-au acordat autoritățile centrale este cunoscută de mai muli ani. În loc să aprecieze aceste semne de deschidere și prietenie, Irina Vlah a continuat să submineze în regiune politicile centrale, concentrându-se în schimb pe o participare activă la diverse jocuri ale Federației Ruse în Republica Moldova. Tratată cu o îngăduință exagerată de politicienii și instituțiile de la Chișinău, și chiar de unii oficiali străini, guvernatoarea regiunii obișnuiește să se victimizeze pentru a obține în permanență noi fonduri naționale și externe. Ea evită însă să vorbească în public despre faptul că la returnarea împrumuturilor pe care le contractează statul moldovean autonomia găgăuză nu participă, datorită unei ciudățenii legislative. Iar pentru ca inechitatea față de restul populației din Republica Moldova să fie deplină, autoritățile centrale acceptă situația în care exportatorilor găgăuzi li se returnează TVA nu din bugetul local, ci din cel național”, subliniază Vlad Țurcanu.

„Încă 1,4 milioane de lei din banii cetățenilor pentru ca Dodon să stea în luxosul biroul de la Președinție: „Cu acești bani am putea cumpăra 57 de aparate de respirație, care sunt extrem de necesare. Nu vă mai țineți cu dinții de scaun”, titrează Ziarul Național. Într-o scrisoare adresată lui Dodon, deputatul Liviu Vovc scrie că după validarea mandatului Maiei Sandu, președintele în exercițiu ar face bine să plece. Ficare aflare a lui Dodon în această funcți ar costa bogetul de stat aproximativ 100 000 de lei, iar în două săptămâni se adună o sumă de 1,4 milioane de lei, afirmă deputatul Platformei DA. Cu acești bani am putea cumpăra 57 de aparate de respirație sau am putea dota cu mobilier șase grădinițe”…

Într-un editorial din Gazeta de Chișinău, Mircea V. Ciobanu constată că „toate în jur, de la drumurile pe care, vorba clasicului, nu le poți străbate nici pe jos, nici cu căruța, până la zidirile părăsite și neisprăvite, care stau să cadă, demonstrează inconsistența sistemului. Nu mai așteptăm decât minuni, decât noroc, ploi la timp și soare – așijderi. Suntem convinși că nimic nu mai depinde de noi, tocmai atunci când toată lumea bună demonstrează că, dimpotrivă, numai de noi depind toate: și succesul dobândit și norocul aparent nemeritat. Au dispărut (să fi emigrat toți?) profesioniștii. Protagoniștii știrilor de azi, „eroii zilei” nu mai sunt performerii, „olimpicii”, bunii manageri, ci serviciile de urgență: pompierii, polițiștii, medicii, serviciile de intervenții/ reparații. Și: mulți, foarte mulți, cârpaci de ocazie. Dovadă că mecanismul nu e funcțional, că se rupe și se prăbușește zilnic. Iar noi refuzăm insistent alternativele radicale, afișând modelele (etice, politice, economice) vechi, de care ne pare rău să ne despărțim”.