Marinarii care pleacă în căutarea lui cu un vas care să permită remorcarea submarinului nu doresc decât să plece de acolo în străinătate. Însă totul merge atât de prost, încât SUA și URSS ajung în pragul celui de-Al Treilea Război Mondial.

Mi-am amintit de acest film referitor la agitația generalizată din jurul avioanelor rusești care au fost detectate, pentru a folosi terminologia oficială, în spațiul aerian aflat în responsabilitate portugheză. Aviaonele noastre F-16 i-au "oprit" pe ruși; potrivit altora, "le-au intercepetat"; pentru alții, "le-au escortat". Există, însă, un aspect care este evidențiat mereu: am învins și avioanele rusești au plecat, chiar dacă, așa cum pare să fi fost cazul, ele au înțeles că nu erau binevenite printr-un mesaj gestual, de la cabină la cabină.

Chestiunea nu ar fi meritat mai mult de câteva rânduri dacă nu ar fi fost ceea ce se află în spate. Așadar, în sens pozitiv, avioanele noastre F-16 zboară, piloții noștri știu să le piloteze, iar atun ci când bombardierele rusești întârzie să plece, fac schimb de avioane: unele revin la bază, fără combustibil, și rămân să-i însoțească pe ruși altele două, cu rezervoarele pline. Așa ar trebui să se petreacă lucrurile, spectaculoase cât cuprinde, însă inofensive.

De remarcat că nu ne-am bătut capul cu acest subiect. Comandamentul NATO, care are drept sarcină să supravegheze spațiul aerian european, a semnalat faptul autorităților noastre, implicându-l atât pe președintele Republicii, cât și pe ministrul apărării.

NATO, de fapt, este îngrijorată de amenințarea rusească. Ea a anunțat că a detectat "activitate aeriană rusească pe scară largă în Europa" și am aflat, în afară de asta, că în 2014 și până în acest moment au fost deja "interceptate" peste 100 de aeronave rusești, o cifr de trei ori mai mare decât în 2013.

De remarcat, adevărul este că NATO și Portugalia nu afirmă că aeronavele rusești ar comite o acțiunbe ilegală sau, cu atât mai puțin, că ar încălca spațiul aerian al unuia dintre membrii săi. Se aflau, asta da (având în vedere ceea ce se știe), în spațiul aerian internațional, care nu depinde de jurisdicția nici unui stat, însă în zona considerată de "securitate" a unuia dintre membrii organizației. Într-adevăr, în unele cazuri singura amenințatre provocată de bombardierele rusești constă în aceea că nu au menținut contactul prin radio cu autoritățile civile de control al traficului aerian, nefiind sigur, astfel, că nu va exista un pericol pentru aeronavele civile. Însă, cu certitudine, acest pericol era nul sau aproape nul (având în vedere, de exemplu, înălțimea la care zburau aeronavele) sau atunci comunicatul NATO, pe un ton alarmist, nu s-ar fi limitat la "pericolul potențial" pe care l-a detectat.

Dar, în fond, există sau nu un pericol real? Sigur că nu și din fericire nu.

Numai că între NATO și Rusia, am intrat într-o atmosferă foarte asemănătoare cu cea din vremea războiului rece, iar soluția mai mult decât ezitantă din Ucraina nu va contribui, cu siguranță, pentru a ne îndrepta spre detensionare. De aceea, aceste "înțepături" de o parte și de alta, această invocare directă sau disimulată a unor amenințări și pericole care planează în spațiul public și în notele și în comunicatele oficiale.

Pe de altă parte, chiar mă mira întârzierea, tot mai multe voci, începând cu cea a foarte belicosului verbal secretar general al NATO, cer investiții militare serioase pentru a ne garanta apărarea (europeană) față de ameninarea rusească, pe care am subestimat-o de-a lungul anilor.

Numai că eu, atunci când încep să adulmec mirsul exagerat de bani și de tunuri și anagajamentul foarte pasional față de securitatea mea, tind să strâmb din nas, urmând cu religiozitate verchiul proverb care spune că atunci când pomana este multă, săracul este neîncrezător. (JORNAL DE NOTÍCIAS) 

Articol de Azeredo Lopes

Traducerea: Iulia Baran