Cel mai probabil, dunele sunt valuri de atomi de oxigen aflate la o înălțime de aproximativ o sută de kilometri, care fac să strălucească un flux de particule de la soare, potrivit institutului.

Într-un studiu recent, a fost analizată în sens invers apariția unei dune, până la punctul de origine, un ''canal de undă'', creat în mezosferă, un strat al atmosferei, și în limita sa, numită mezopauză, un strat atmosferic de tranziție între mezosferă și termosferă.

Potrivit studiului, noua formă de auroră boreală va face posibilă o nouă modalitate de analizare a condițiilor din atmosfera superioară.

Minna Palmroth, cadru didactic la Universitatea din Helsinki, a descris miercuri rezultatele cercetărilor asupra dunelor, pe care le-a numit ''o descoperire uluitoare'', deoarece reprezintă un mecanism de interacțiune care nu a mai fost observat anterior, între ionosferă și mezosferă.

Palmroth a menționat într-un comunicat de presă al universității că regiunea cuprinsă între 80 și 120 de kilometri deasupra suprafeței terestre este una dintre ''zonele cel mai puțin cercetate ale Pământului'', deoarece reprezintă o provocare pentru instrumentele de măsurare, transmite AGERPRES