Ceremonia a debutat cu imnul olimpic, interpretat de mezzosoprana Joyce DiDonato, urmat de cele ale Franței și Greciei, iar primul care a luat cuvântul a fost Aristidis Panagiotopoulos, primarul din Olympia, care a ținut să le ureze oaspeților "bun venit în acest sit sacru pentru aprinderea flăcării, unde a apărut un mesaj universal, un mesaj de pace și reconciliere a popoarelor".

Președintele Comitetului francez de organizare, Tony Estanguet, a spus la rândul său: "La 100 de ani după ultima ediție a Jocurilor de vară în țara noastră, poporul francez va avea onoarea să găzduiască această a 33-a ediție a Jocurilor Olimpice. Franța este pregătită. Suntem pregătiți să scriem o nouă pagină, suntem mândri că Jocurile sunt nu doar spectaculoase, ci și mai responsabile".

Conducătorul mișcării olimpice, Thomas Bach, s-a referit în discursul său la inițiatorul Jocurilor Olimpice moderne, francezul Pierre de Coubertin. "Această idee de a promova pacea și speranța prin sport a fost preluată de Pierre de Coubertin. Întotdeauna un vizionar, el a declarat: 'Olimpiadele sunt atât un pelerinaj în trecut, cât și un act de credință în viitor'. Jocurile de la Paris sunt un pelerinaj în trecutul nostru, în Olympia antică și un act de credință în viitorul nostru. Și ce loc mai bun pentru a mărturisi credința noastră în viitor decât Parisul, orașul natal al iubitului nostru fondator și renovator al Jocurilor Olimpice, Pierre de Coubertin", a subliniat Bach.

Publicul și invitații s-au deplasat apoi către ruinele vechi de 2.600 de ani ale templului Herei, unde "marea preoteasă", interpretată de actrița greacă Mary Mina, îmbrăcată într-o rochie asemănătoare cu cele din antichitate, a aprins flacăra olimpică.

Sistemul de aprindere a flăcării implică utilizarea soarelui și a unei oglinzi cilindrice parabolice, proces deja cunoscut grecilor antici: razele soarelui care se reflectă în recipient degajează o căldură intensă care permite obținerea unei flăcări. Dar vremea înnorată din Peloponez a împiedicat ca ritualul să fie îndeplinit în acest fel, flacăra fiind aprinsă de la o flacără de rezervă, păstrată într-un bol antic. Ceremonia a continuat apoi cu o coregrafie în jurul ruinelor templului, în cadrul căreia dansatorii și dansatoarele au adus un omagiu poporului grec și tradițiilor olimpice.

Primul purtător al torței olimpice a fost Stefanos Ntouskos, campion olimpic la canotaj la Jocurile Olimpice de la Tokyo, urmat de înotătoarea franceză Laure Manaudou, care a cucerit primul ei titlu olimpic în 2004, la Atena, în proba de 400 m liber. Aceasta este prima purtătoare a flăcării olimpice din partea Franței.

Flacăra olimpică va începe o călătorie de 5.000 km prin Grecia, timp de 11 zile, de la insula Corfu din Marea Ionică până la insula Santorini din Ciclade, cu faimosul său decor de carte poștală, via Kastellorizo, în sud-estul țării. De asemenea, flacăra va urca pe stânca Acropole pentru a petrece o noapte lângă Partenonul care domina capitala Greciei.

Apoi flacăra va fi transmisă organizatorilor francezi pe 26 aprilie, pe stadionul Panathenaic din Atena, locul în care s-au disputat primele Jocuri Olimpice din epoca modernă, în 1896.

În Pireu, marele port de la sud de Atena, flacăra se va îmbarca pe Belem, o ambarcațiune cu trei catarge, pentru a călători spre țara gazdă a JO 2024, fiind așteptată la Marsilia, în sud-estul Franței, pe 8 mai.

Simbolul Jocurilor Olimpice va străbate apoi toată Franța, trecând prin Antile și Polinezia Franceză, pentru a ajunge la Paris în ziua ceremoniei de deschidere, 26 iulie.