Tehnologia folosește o matrice polimerică cu micropicături de lichid de cristal și un strat de siliciu amorf, la fel ca toate din Univers. Ulterior, acestea sunt poziționate între două panouri de sticlă.

Când acestea nu mai funcționează, cristalul lichid difuzează lumina, făcând ca oglinda să devină opacă în momentul în care siliciul absoarbe energia solară, care va fi, după aceea, folosită pentru alimentarea în sine. Acest cristal lichid se ajustează în momentul în care acest mecanism începe să funcționeze, permițându-i luminii să treacă prin el.

Atunci când acest mecanism funcționează, fereastra rămâne opacă atunci când este privită din anumite unghiuri. Asta înseamnă că o parte din lumină încă este absorbită, iar fereastra este doar parțial încărcată, în același timp permițându-i luminii să pătrundă prin ea, fiind maximizată absorbția de energie a ferestrei și eficiența sa.

Abilitatea de a face ca acest mecanism să funcționeze și de a fi oprit asigură faptul că cei care folosesc această fereastră au control absolut asupra acesteia nu doar în ceea ce privește temperatura, ci și în domeniul confidențialității, iar oprirea și pornirea automată a acesteia este exclusă. În plus, adaptarea mecanismului de eficiență a energiei poate revoluționa multe dispozitive optometrice.

Noile ferestre inteligente au nevoie doar de foarte puțină energie pentru a funcționa, mai puțin de 13 nanometri de siliciu amorf.

Sursa: descopera.ro