„Acesta este marele spectacol în care vedem cum funcționează democrația. O întreagă administrație predă puterea următoarei administrații. Și acest lucru nu se întâmplă până când nu este rostit jurământul”, afirmă Douglas Brinkley, istoric american.

Jurământul cu care un președinte american își începe mandatul este scris în Constituția Statelor Unite. Și trebuie pronunțat cuvânt cu cuvânt. Altfel, nu are valoare. Barack Obama l-a repetat, pentru că a fost inversată ordinea în propoziție a unui singur cuvânt.

„A doua zi, de dimineață, un oficial din cadrul Departamentului de Justiție, pe numele lui David Baron, a sunat la Casa Albă și a spus: „Știți, ar trebui să facem asta din nou”. Și astfel s-a reluat jurământul mai târziu, în ziua aceea. Aș spune că atmosfera de la Casa Albă nu era cea mai bună. Toată lumea era oarecum stânjenită de faptul că totul trebuia reluat”, spune Jeffrey Toobin, scriitor american.

Scenariul s-a repetat patru ani mai târziu, la cel de-al doilea mandat prezidențial al lui Barack Obama. Atunci nu a fost vorba de o încurcare a cuvintelor, ci de faptul că ziua de 20 ianuarie, ziua învestirii, a picat într-o duminică. Când se întâmpla asta, președintele ales depune mai întâi jurământul în cadru privat, la Casa Albă, cu o zi înainte de ceremonia publică.

În 1789, George Washington a depus jurământul în Federal Hall, din New York. În prezent, ceremonia este organizată în fața Capitoliului din Washington. George Washington a fost cel care, la finalul jurământului, a spus „Așa să mă ajute Dumneazeu!”, cuvinte care nu fac parte din textul scris în Constituție. Tot el a lansat tradiția sărutării Bibliei și la fel au făcut aproape toți președinții care i-au urmat, până la Dwight Eisenhower. El n-a mai sărutat Biblia, ci a spus o rugăciune la final. Și, astfel, în 1953 tradiția a fost întreruptă.

Ca o curiozitate, jurământul președinților americani este unul dintre cele mai scurte. Jurământul lui Hiprocrate, jurămintele de căsătorie și chiar jurământul unui cercetaș au mai mult de 35 de cuvinte.