Îndatoririle acestuia constau, evident, în asigurarea unei zone libere de rozătoare. De-a lungul istoriei, doar câteva feline au avut privilegiul de a deține acest titlu, deși au mai existat pisici care și-au asumat rolul eficient și fără pretenții.

Se pare că tradiția datează din perioada domniei lui Henric al VIII-lea, odată cu numirea cardinalului Thomas Wolsey ca Lord Cancelar în 1515. Acesta era un mare iubitor de pisici și se spune că era însoțit în permanență de ele. Felinele din suita cardinalului au îndeplinit pentru prima dată, oficial sau nu, rolul de apărători împotriva șoarecilor ai locuinței guvernamentale.

În ciuda abilităților sale deosebite de prădător, pe baza cărora a fost selecționat, actualul oficial, motanul Larry, a reușit să prindă primul său șoricel abia după două luni de la învestitură, în 2011. Talentul său a început să fie pus la îndoială și etica la locul de muncă intens monitorizată, după ce surse anonime au relatat că a fost surprins de mai multe ori dormind în timpul serviciului și că a avut chiar o ieșire neprietenoasă față de un jurnalist. Cu toată publicitatea negativă, Larry a fost menținut în funcție, în apărarea sa fiind invocate alte talente pe care le are, precum întâmpinarea oaspeților sau testarea calității canapelelor pentru somn.

Dacă abilitățile de vânător lasă de dorit, Larry este foarte atent cu musafirii, pe care știe să-i întrețină, mai ales pe copii. S-a constatat însă că nu e deloc prietenos cu oaspeții de sex masculin, mai ales cu cei necunoscuți, cu excepția președintelui american, Barack Obama, cu care s-a înțeles de prima dată, spre suprinderea tuturor.

Nu același lucru se poate spune despre premierul israelian, Benjamin Netahyanu, căruia i-a blocat intrarea în Downing Street 10, fiind nevoie de intervenția unui gardian pentru a deschide calea oaspetelui.

În ce privește titlul oficial, registrele consemnează existența lui încă din 1929, când Trezoreria a autorizat o sumă fixă pentru „întreținerea unei pisici eficiente”. Un motan numit Peter III a servit în slujba mai multor premieri britanici din 1946 până în 1964: Clement Attlee, Winston Churchill, Anthony Eden, Harold Macmillan și Alec Douglas-Home.

Când actualul prim-ministru David Cameron a preluat funcția în 2010, cabinetul din Downing Street nu avea un „vânător-șef”. Sybil, pisica aflată în serviciul public până în 2009, fusese lăsată la vatră pentru că, se spune, premierul Gordon Brown nu o simpatiza.

Pentru o perioadă, David Cameron nu a agreat ideea angajării unui nou „Chief Mouser”, dar mass media a relatat de câteva ori despre prezența șoarecilor în preajma locuinței guvernamentale. În plus, surse din interior dezvăluiseră faptul că ar exista o puternică „grupare pro feline” pe Downing Street. Astfel, premierul a fost convins să numească un „vânător-șef” pe 15 februarie 2011, după o vizită la un centru de animale abandonate, de unde Larry a fost adoptat de familia Cameron. Nepotismul, iată, nu cunoaște limite…

Acum câțiva ani, funcția lui Larry a fost serios amenințată de apariția pe Downing Street a unei alte feline, mai tânara Freya, pisica ministrului de finanțe George Osborne – care locuiește la numărul 11.
Pe lângă instinctul de prădător superior, Freya a dovedit și înclinații spre politică, preferând să-și petreacă timpul în spațiile interzise, acolo unde erau discutate misiuni militare secrete sau subiecte strict confidențiale.

Spre deosebire de curioasa Freya, Larry alegea să lenevească în dormitorul premierului. O tactică bună, se pare, pentru a-și păstra locul călduț și titlul pretențios, în ciuda oricăror realizări demne de a fi relatate. Rezultatele deosebite ale Freyei nu au putut fi însă ignorate și cei doi au ajuns să împartă titulatura oficială în 2012. Cu toate acestea, conviețuirea nu le-a fost deloc ușoară, existența fiindu-le zdruncinată de o încăierare pe cinste, din care Freya a ieșit net învigătoare.

Din nefericire, în 2014, Freya a fost lovită de o mașină și, deși a supraviețuit, stăpânul său a decis să-i ofere libertatea de a trăi undeva în provincie.

De atunci, Larry continuă să iște controverse. Comportamentul său este de neiertat: nu a reușit să protejeze Downing Street atunci când o egretă rătăcită și-a făcut apariția în zonă, a lipsit din post atunci când era nevoie de el pentru a prinde un șoricel (capturat ulterior chiar de ministrul Osborne). În ciuda eșecurilor repetate, Larry reușește să-și mențină funcția – care nu este plătită, dar îi permite o viață de huzur – datorită protectorilor săi sus-puși, în special a copiilor familiei Cameron.

Sursa: www.todayifoundout.com
Traducerea și adaptarea: Bianca Ioniță