• Doamna Nastasiu, cum ar trebui să abordăm construcția unui discurs public, indiferent de domeniu? Există o structură?

Structurile pe care le avem sunt în funcție de publicul căruia noi ne adresăm, în funcție de ce temă ne-am ales. Publicul pe care îl avem în general, contextul cuprinde câteva zone și anume, dacă sunt doar femei sau doar bărbați, e legat preponderent de vârsta acestora dacă sunt tineri sau oameni cu experiență. În general, structurile sunt diferite. Avem discursul spre exemplu ceremonial, discursul motivațional, inspirațional, chiar și manipulator inclusiv, iar noi construim întotdeauna un discurs pornind de la câteva elemente de bază. Tema pe care o avem durata, care e la dispoziția noastră locația în care se va ține, limba de comunicare, ocupația oamenilor care vorbesc acolo, religia pe care acești oameni o au, partea logistică. Construim un discurs privind holistic situația, inclusiv contextul în care noi vorbim. Putem crea un discurs, dar nu trebuie să excludem și ceea ce se întâmplă în afara noastră, în sensul un eveniment important care se întâmplă în afara evenimentului nostru propriu zis și care din actualitatea curentă poate fi tangențial adus și în subiectul pe care noi îl avem.

• Ce greșeli observați cele mai frecvente în discursurile publice și cum pot fi corectate?

Cele mai frecvente greșeli care țin de scrierea unui discurs sau prezentarea unui discurs sunt, în primul rând, faptul că oamenii nu-și cunosc publicul căruia ei se adresează. Ei creează un discurs fără să-și răspundă la întrebarea ce așteaptă sau ce trebuie să rețină oamenii după discursul meu. Nu tot ceea ce credem noi poate să fie sau trebuie să fie reținut de către oameni. Tocmai de-aia intenția mea este să îi motivez pe oameni atunci când ei își construiesc un discurs, să-l scrie, să-l aibă pe jumătate învățat, să-l antreneze, îmbrăcat și încălțat exact ca în ziua în care va vorbi în fața oamenilor. Să evite pauzele sonore în discurs, să respecte cele cinci tipuri de pauze pe care le are un discurs public. Să aibă întotdeauna controlul emoțiilor și să învețe să și le gestioneze, să poată să lucreze pe elementele de captare atenție, elementele de interacțiune cu publicul, să nu vorbească singur, să știe cum gesticulează și să nu facă asta în mod obsesiv și deranjant și să își creeze întotdeauna reflexul de a înțelege că discursul public rezolvă problemă și spune o poveste. Dacă nu face una dintre cele două atunci discursul este mediocru.

• La ce criterii trebuie să atragă atenția un politician în etapa de scriere, dar și de prezentarea discursului său?

Dacă vrea să prezinte un proiect de lege, atunci trebuie să știe exact ce beneficii are omul de rând care urmează să-l urmărească la televizor sau într-o conferință de presă. Să vorbească despre dificultăți sau să facă un preambul și să spună de ce este atât de necesară pentru societate acea lege, cum le va schimba viața oamenilor, ce schimbări trebuie să facă oamenii în viața lor de zi cu zi, ce alte resurse vor fi necesare pentru ca acel proiect de lege să devină viabil și ulterior să poată să descrie în detalii care sunt prevederile acelei legi și beneficiile pe termen lung, în mod prioritar.

• Ce rol are dicția în discursul public și ce exerciții simple recomandați pentru îmbunătățirea clarității vorbirii?

În general, dicția este valabilă tuturor persoanelor care au ceva de spus. Și aici ne referim în mod prioritar la articularea corectă și clară pe care noi trebuie să o facem un deziderat pe care îl încurajez încă din școală să se întâmple, si ceea ce vreau să vă spun este că exercițiile simple pe care le pot face sunt alea pe care toată lumea le cunoaște. „Capra neagră în piatră calcă, cum o calcă în patru crapă” sau „Papucarul papucărește papucii papucăresei”. Cumva orice exercițiu de dicție pe care îl găsiți, să poată să aibă finalurile de cuvânt vii, să poată să fie spuse cu gura mare, deschisă și în consecință să poată stăpâni dexteritatea vorbirii acel comunicator, grație dicției. Ea este utilă la orice vârstă în orice context.

• Care sunt elementele principale, paraverbale, care influențează receptarea mesajului?

În primul rând, privirea. Vorbim despre contactul vizual, despre mișcările buzelor a ochilor, nu trebuie să te impresioneze ceea ce spui tu, tu trebuie să impresionezi pe oameni. Poziția brațelor care iese foarte mult în evidență, schimbi poziția picioarelor atunci când schimbi ideea și nu mai des și cumva ai abilitatea de a rămâne într-un context calm pentru că altfel transmiți nervozitate.

• Ce recomandați pentru gestionarea emoțiilor înaintea unui discurs?

Emoțiile sunt un efect pozitiv de apărare al organismului împotriva necunoscutului Dacă n-ai emoții, verifică-te dacă n-ai murit. Foarte important să ai emoții. Ce fac eu este să mă asigur că emoțiile mele nu pleacă niciodată de la mine, dar știu să le transmit oamenilor. Nu trebuie să scapi de emoții, trebuie să înveți să gestionezi emoțiile, ca oamenii să simtă bucuria din vocea ta.

• Care sunt elementele esențiale pentru construirea unui brand profesional prin intermediul discursului public?

Ar trebui să vorbim trei zile la această temă dar brand-ul personal și discursul au o conexiune directă. Deci, noi când vorbim despre un om care are putere, suplețe și influență asupra oamenilor vorbim despre un discurs coerent al acestuia, scurt, clar, de impact și care nu vorbește azi despre culinărie, mâine despre educație, poimâine despre construcții, ci are un discurs targetat, fixat către anumite puncte nevralgice pe care publicul țintă trebuie să le încaseze și să știe că el despre asta vorbește. Și în plus contează mult partea de imagine, atitudinea, dicția, contextele în care apare, nu în fiecare zi are ceva de spus și permanent apare. Trebuie să știți că de la aparițiile pe care el le are până la sursele media în care apare brand-ul personal este o suită de lucruri mici și de calitate pe care le faci în mod constant cu perseverență, care au legătură cu imaginea, discursul, dicția și comunicarea și în afara contextului tău profesional.

• Cum se menține coerența între mesajul transmis verbal, și imaginea generală a unei persoane publice?

În general, mesajele pe care le transmite un om, nu întotdeauna au legătură cu partea de imagine. Ați văzut oameni care sunt îmbrăcați modest, dar atunci când deschid gura pur și simplu cuceresc. Aș lucra mai mult pe tonalitate, pe ritmul vorbirii, pe volumul vocii, pe respirația acestui om. Imaginea da, captează atenția în primele cinci minute, dar după aceea ceea ce spune omul rămâne pe retina lui.

• Cum apreciați discursurile și prezența publică ale președintei Maia Sandu din punct de vedere al structurii, livrării și impactului?

Este primul politician din Republica Moldova care a reușit să ridice garda sus când vine vorba de discurs public de performanță. Acest politician, cred că este unicul din istoria Republicii Moldova care reușește să vorbească și într-o limbă străină fluent și în limba maternă atât de bine, să nu folosească rusisme, să fie coerentă logică să aibă prestanță și prestație. Se face remarcată și remarcabilă inclusiv prin discursurile ei coerente, bine articulate, logice, care vizează subiecte de interes. Plus partea de imagine care în ultima perioadă a reușit să-i ofere un plus de încredere, ținând cont de modul în care a arătat până a intra în politică pe vremea când se organizau protestele. Maia Sandu este unul dintre politicienii care a reușit de-a lungul timpului să își rafineze discursul, să poată să aibă putere și suplețe, și accente logice pe care mulți dintre politicienii din această țară nu au reușit să le găsească. Noi am mai avut alte personaje care au fost destul de pestrițe în toată această perioadă de la independență încoace, dar cred că fiecare dintre oamenii care o urmăresc la televizor văd că toate ușile ne sunt deschise în Uniunea Europeană datorită dialogului pe care ea l-a reconstruit, dar și a modului în care ea reușește să creeze conexiuni cu partea exterioară.

• Ce poate fi preluat de alți lideri sau profesioniști din modul în care Maia Santos comunică mesajele?

Cred că, unul dintre lucrurile importante pe care le poate lua este capacitatea ei de a păstra controlul emoțiilor în public, modul în care ea gesticulează, mesajele scurte și clare pe care ea le transmite, profunzimea ideilor, limbajul, vocabularul acesteia care este adecvat, și, per ansamblu, comunicarea ei non-verbală, care la fel este echilibrată.