Potrivit sursei citate, UE discută posibilitatea implicării Azerbaidjanului într-un viitor acord de livrare, dar actualul acord de tranzit al gazelor rusești prin Ucraina, semnat pe cinci ani, urmează să expire până la sfârșitul lui 2024, ceea ce duce la îngrijorări cu privire la aprovizionarea piețeor central și est europene.

Rystad Energy estimează că această cantitate de gaz rusesc va trebui redirecționat către Europa prin căi alternative, fiind nevoie de încă 7,2 miliarde metri cubi pe an de gaz natural lichefiat (LNG) pentru a înlocui gazul rusesc care tranzitează Ucraina. Întreruperile în aprovizionare pot apărea mai devreme decât se aștepta inițial piața, așa cum a indicat compania austriacă OMV încă din luna mai.

Slovacia, Austria și Moldova sunt țările europene cele mai dependente de volumele de tranzit, importând aproximativ 3,2 miliarde mc, 5,7 miliarde mc, respectiv 2 miliarde mc. în 2023. Anul trecut, gazul rusesc care trecea prin Ucraina a furnizat țărilor UE prin punctele de intrare în Slovacia și Moldova. Moldova își ajustează aprovizionarea și a convenit cu Ucraina asupra unui flux continuu de gaz rusesc până la sfârșitul anului 2025, furnizat în mare parte regiunii separatiste pro-rusești din Transnistria. În 2023, țara a importat 74% din gazul său prin Ucraina și, pentru prima dată, a primit gaz din România și din sud prin fluxuri inverse prin conducta Trans-Balcanică.

Italia (prin Eni) și Ungaria au importat și gaze rusești prin Ucraina, iar Slovenia și Croația au avut un consum mai redus de gaz rusesc prin Ucraina.

Oprirea fluxurilor de gaze rusești prin Ucraina ar avea un impact semnificativ asupra țărilor care se bazează pe aceste volume. De exemplu, și când expiră acordul extind de tranzit pentru Moldova, după 2025, Moldova ar trebui să-și redirecționeze cei 2 miliarde de metri cubi veniți prin Ucraina, eventual prin fluxuri inverse ale conductei transbalcanice. Pentru a ajunge în Moldova, gazul rusesc  ar putea folosi punctul de intrare Isaccea între România și Ucraina, dar ar fi necesar un acord de tranzit pentru distanța scurtă de 25 de kilometri prin Ucraina.

Conducta Trans-Balcanică a fost exploatată în flux invers de la sfârșitul anului 2022, cu 0,54 miliarde mc de gaze care intră în Moldova prin Ucraina din România prin punctul de intrare Isaccea în 2023. În plus, gazele din Coridorul sudic de gaze din Azerbaidjan, precum și de la terminalele de import LNG din Turcia și Grecia, poate aduce gaze în Moldova prin sud.

Când acordul de tranzit Rusia-Ucraina încetează, singurele rute alternative de aprovizionare pentru țările din Europa Centrală și de Est ar fi Balkan Stream și punctul de intrare Horgos între Serbia și Ungaria.

Producătorul rus Gazprom și importatorii europeni ar dori ca aprovizionarea să continue prin Ucraina, în dar oficialii ucraineni neagă orice intenție de reînnoire a acordului cu Rusia. Fără Azerbaidjan sau o altă parte terță care să tranziteze gazul în urma unui acord de schimb cu Rusia, țările UE ar avea nevoie ca  aproximativ 7,2 miliarde de metri cubi de gaz să provină de pe piața de LNG. Terminalele din Polonia, Germania, Lituania și Italia ar putea transmite aceste volume către cele mai afectate piețe, precum Slovacia și Austria.

Rystad Energy prognozează modificări ale rutelor și fluxurilor de gaze pentru țările afectate, în ipoteza unui flux de gaz redus la 0 prin Ucraina.

Astfel, fără gazul rusesc, Slovacia s-ar afla în sitiuația de a importa aproximativ 4 miliarde de metri cubi de gaz livrat prin punctul de intrare Lanzhot din Cehia. Cu o capacitate suplimentară de regazificare în Polonia disponibilă numai în 2025, un scenariu cu flux zero poate presupune chiar fluxuri inverse din Austria în Slovacia.

La rândul ei, Austria, cel mai mare vânzător de gaze rusești în 2023 în zonă, se va orienta către creșterea importurilor din Germania prin punctul de intrare Oberkappel, care se estimează că va funcționa la o capacitate anuală maximă de 8 miliarde de metri cubi. Cu toate acestea, capacitatea de import de la Oberkappel nu va fi suficientă pentru a reduce decalajul de import de 8,53 miliarde mc. Fără ajustări de capacitate pe termen scurt, tranzitele de gaze către Ungaria ar scădea, iar ieșirile către Italia ar fi oprite. Dacă toate fluxurile de gaze rusești prin Ucraina ar înceta, Austria ar trebui să importe până la 2,5 miliarde de metri cubi din Italia prin punctul de trecere Arnoldstein-Tarvisio.

Italia are mai multe opțiuni pentru a înlocui gazele rusești și și-a dobândit în mare măsură independența față de tranzitul prin Ucraina. Dar țara ar trebui să furnizeze aproximativ 3,75 miliarde de metri cubi pentru Slovacia și Austria, în ipoteza în care nu mai curge nimic prin Ucraina. Aceste cantități suplimentare ar putea proveni terminalul plutitor (FSRU) de la LNG e la Ravenna (5 miliarde mc pe an din 2025) și din cele 1,23 miliarde mc din ce ajung prin conductele prin Tunisia.

Ungaria s-ar confrunta cu mari provocări în cazul unei opriri complete a fluxului de gaz rusesc prin Ucraina. Presupunând că Moldova este aprovizionată prin sud, capacitatea prin conducta transbalcanică din România ar fi alocată integral, reducând astfel până la zero fluxurile din România. Mai mult, Austria nu ar putea să trimită gaze către Ungaria, iar Croația nu va avea disponibilă o capacitate suplimentară de regazificare înainte de 2025.

Ungaria ar trebui să se bazeze doar pe un flux de gaz rusesc crescut prin conducta TurkStream, prin punctul de intrare Horgos, de la granița cu Serbia, care ar trebui să funcționeze continuu la capacitatea sa maximă de 9 miliarde mc pe an. Alternativ, dacă Austria ar putea furniza suficient LNG din Italia, Ungaria ar putea primi gaz suplimentar prin fluxuri inverse la punctul de intrare Mosonmagyarovar, de la granița cu Austria.

Coridorul vertical

Țările din Europa Centrală și de Est care se pregătesc pentru o posibilă oprire a tranzitului de gaze din Ucraina și-au unit forțele pentru a crea un coridor vertical de gaze în cadrul Inițiativei de conectivitate energetică din Europa Centrală și de Sud-Est (CESEC) a UE. Anul acesta, la 19 ianuarie, la Atena a fost semnat un memorandum de înțelegere, care a a implicat comisarul UE pentru energie Kadri Simson și operatorii de transport și sistem din Grecia, Bulgaria, România, Ungaria, Slovacia, Ucraina și Moldova. Coridorul va utiliza infrastructura existentă în Ucraina și Moldova și va permite importurilor de LNG din Grecia și Turcia să ajungă în Slovacia, Ungaria și, eventual, în Polonia.

În plus, operatorul de sistem de transport din Turcia BOTAS și operatorul bulgar Bulgartransgaz au semnat în ianuarie 2024 un acord pentru a crește capacitatea de intrare a gazelor la punctul de interconexiune Strandzha 1, permițând fluxuri crescute de gaze din Azerbaidjan și regiunea Mării Caspice spre Europa. Această expansiune ar putea ajuta la creșterea exporturilor de gaze azere spre UE de la 13 miliarde de metri cubi, la 20 de miliarde de metri cubi pe an, până în 2027 și, pe termen lung, ar putea chiar asigura transportul de gaz iranian.