În 1991-1992, Rusia a arătat lumii, pentru prima dată de la prăbușirea Uniunii Sovietice, că este capabilă să destabilizeze și să divizeze o fostă republică sovietică (Moldova), să înarmeze separatiștii pro-ruși de acolo, să dezlănțuie un război, să creeze un pseudo-stat (Transnistria) și apoi să înghețe conflictul pentru o perioadă lungă de timp, scrie G4Media.

Regiunea separatistă pro-rusă rezultată, Transnistria, este o fâșie îngustă de pământ cu o lungime de aproape 200 de kilometri și o lățime de 30 de kilometri între râul Nistru și granița de est a Moldovei cu Ucraina. Aceasta s-a desprins din Moldova în 1992, dar nu este recunoscută ca stat suveran de comunitatea internațională și, de fapt, nici măcar de Rusia.

Puțin sub 2.000 de soldați ruși sunt încă staționați în Transnistria. Satul Cobasna din nord găzduiește cel mai mare depozit militar din Europa, unde sunt depozitate aproximativ 20.000 de tone de muniție și echipamente din epoca sovietică. Deși Rusia a acceptat oficial în 1999 să își retragă atât trupele, cât și armele din Transnistria în termen de câțiva ani, nu a făcut niciodată acest lucru.

„Gaura neagră” a Europei

Timp de peste 30 de ani, Transnistria a fost o „gaură neagră” a Europei, după cum afirma un raport al Parlamentului European în 2002. S-a menținut pe linia de plutire cu bani de la Moscova și cu ajutorul contrabandei, traficului de persoane și spălării de bani.

Timp de mulți ani, Ucraina a jucat, de asemenea, un rol în această evoluție: După 1992, membri ai elitei conducătoare din Ucraina și oficiali economici ruși au creat o rețea de contrabandă centrată pe Transnistria, care a consolidat economia regiunii separatiste, făcând imposibilă exercitarea unui control economic de către Moldova asupra acesteia. Cu timpul, membrii corupți ai elitei moldovenești au fost, de asemenea, atrași în aceste afaceri ilicite.

Porturile ucrainene, vitale pentru economia Transnistriei

Timp de 30 de ani, economia Transnistriei a depins de transportul ilegal de bunuri către și dinspre Odesa și alte porturi de la Marea Neagră.

Totul a început în anii 1990, când președintele de atunci al Ucrainei, Leonid Kucima, i-a întins covorul roșu lui Igor Smirnov, primul președinte al autoproclamatei Republici Transnistrene, nerecunoscută la nivel internațional. Motivul pentru această primire călduroasă a fost, se pare, faptul că ginerele lui Kucima era proprietarul uneia dintre cele mai mari companii siderurgice din Transnistria.

De-a lungul anilor, alți politicieni de la Kiev au fost atrași să facă „afaceri” cu separatiștii din Transnistria prin spatele Moldovei.

Schimbare în politica Ucrainei față de Transnistria

Ucraina recunoaște acum că este datoare Republicii Moldova pentru că a tolerat „gaura neagră” timp de decenii și chiar a profitat de pe urma acesteia. Presa pro-guvernamentală de la Kiev a consacrat multe coloane analizei acestui subiect și a sugerat chiar că o eventuală înfrângere a Rusiei în războiul împotriva Ucrainei ar trebui să ducă la dizolvarea Transnistriei pro-ruse.

„Kievul a ignorat pur și simplu problema Transnistriei, iar unele autorități au beneficiat de pe urma acestei „găuri negre” a contrabandei. Totul s-a schimbat odată cu invazia rusă la scară largă”, a scris recent jurnalistul Serhii Sidorenko în European Pravda. „Este evident că un conflict înghețat în apropierea graniței amenință securitatea națională și limitează viitorul european al Ucrainei și al Republicii Moldova”. Întrebarea care se pune acum, a scris el, este „cum să eliminăm efectiv conflictul înghețat”.

Tancuri la graniță

Când Rusia a invadat Ucraina la 24 februarie 2022, autoritățile ucrainene au dat ordin ca secțiunea transnistreană a frontierei moldo-ucrainene să fie închisă și securizată cu tancuri. Acest lucru a dus la oprirea bruscă a contrabandei.

Regimul separatist din capitala Transnistriei, Tiraspol, a răspuns cu plângeri privind o „blocadă economică” și a cerut Rusiei să intervină și să salveze regiunea separatistă. Până în prezent, apelurile sale nu au ajuns la nimeni. Mai mult, speranța Tiraspolului că Rusia va ocupa rapid Ucraina și că regiunea separatistă va fi unificată cu Rusia a fost spulberată de rezistența armatei ucrainene.

Rezolvarea conflictului prin mijloace pașnice

Guvernul de la Chișinău, capitala Republicii Moldova, este solidar cu Ucraina, ajută refugiații ucraineni și este ferm convins că, în acest fel, se află de partea corectă a istoriei. De asemenea, este convins că conflictul transnistrean ar trebui să fie rezolvat doar prin mijloace pașnice și într-un mod care să nu obstrucționeze cursul pro-UE al Republicii Moldova. Președintele Maia Sandu a declarat că Moldova trebuie să devină membră a Uniunii Europene până la sfârșitul deceniului.

În European Pravda, Sidorenko a descris abordarea Moldovei față de situația actuală. „Agresiunea sângeroasă a Rusiei împotriva Ucrainei nu face decât să întărească dorința moldovenilor de a evita războiul cu orice preț”, a scris el. „Nu există nicio circumstanță în care Chișinăul ar consimți să primească Forțele Armate ale Ucrainei pe teritoriul său”. El a subliniat, de asemenea, că guvernul Ucrainei înțelege acest lucru.

Abordarea soft a Republicii Moldova

Bugetul de apărare al guvernului moldovean pentru anul 2023 este cel mai mare buget de până acum. O mare parte din bani va fi cheltuită pentru securizarea spațiului aerian moldovenesc. Forțele armate ale țării vor fi, de asemenea, întărite cu vehicule blindate Piranha din Germania.

Cu toate acestea, guvernul Republicii Moldova nu vrea doar să evite o confruntare militară cu Transnistria: De asemenea, dorește să evite exercitarea oricărei presiuni economice asupra regimului separatist de la Tiraspol. „Suntem cu toții în aceeași barcă. Nu ar trebui să tulburăm echilibrul”, a declarat recent Oleg Serebrian, viceprim-ministru moldovean pentru reintegrare.

Și are motive întemeiate să spună acest lucru: Moldova se bazează pe energia electrică de la centrala electrică de la Cuciurgan, care se află în Transnistria și este alimentată cu gaz rusesc, care este furnizat de Moldova. Oricât de absurdă ar părea situația – ca și cum Moldova ar sprijini și finanța separatiștii – este o necesitate, deoarece, fără energia de la Cuciurgan, s-ar stinge lumina în Moldova.

Dar toate acestea s-ar putea schimba în curând. Moldova lucrează la maximum la planuri pentru a rupe dependența de electricitatea transnistreană și de gazul rusesc. Dacă planurile sale vor funcționa, Transnistria ar putea da faliment și să cadă în brațele Moldovei, deoarece, fără rutele de contrabandă prin Ucraina și fără livrările de gaz de la Chișinău, Transnistria nu ar avea nicio șansă de supraviețuire.