Denumit "ou" datorită formei sale, acest ceas, vechi de peste patru secole, a aparținut unui german din München, care, în 1900, l-a donat Muzeului Național Brukenthal din Sibiu.

Ca să poată fi admirat de vizitatori, "Oul de Nürnberg" a fost restaurat și cu ajutorul unui ceasornicar sibian, Andrei Albert, care i-a demontat toate piesele, iar ulterior au fost curățate de către restauratorul Dorin Barbu, în laboratorul muzeului. Pentru curățarea ceasului a fost folosit laserul.

Potrivit , "Oul de Nürnberg" se numește ou și nu ceas, pentru că este strămoșul ceasului de buzunar.

"El este strămoșul ceasului de buzunar. Se purta pe un lănțișor, fie la gât, fie într-o pungă de piele, la centură și având această formă de ou. I s-a dat numele de "Oul de Nürnberg". Probabil, la apariția lui, nu-i spunea nimeni "Oul de Nürnberg", ci ceas", a mai spus Dorin Barbu, șeful Laboratorului de Restaurare al Muzeului Național Brukenthal.

În Muzeul Național Brukenthal din Sibiu două ceasuri atrag mai mult atenția publicului. Spre deosebire de ceasul lui Brukenthal, realizat de un ceasornicar celebru elvețian, în perioada 1790-1800, "oul de Nürnberg" are și sonerie. Unele surse indică faptul că povestea ceasurilor portabile începe la începutul secolului al XVI-lea, cu Peter Heinlen, un meșter german din Nürnberg, și vestitele sale 'ouă de Nürnberg'. Ceasurile au devenit 'de buzunar' abia după 1650, când a fost inventat arcul spiral la balansier, care le-a crescut precizia și le-a micșorat dimensiunile.