Raportul, realizat de cercetătorii universității din Nankai, a fost publicat online și apoi retras de pe site-ul instituției în vara lui 2020, dar o copie a sa fusese deja salvată și arhivată de dr. Adrian Zenz, un antropolog german cunoscut pentru studiile sale asupra taberelor de reeducare din regiunea Xinjiang, China.

Beijingul neagă în continuare acuzațiile referitoare la programele de muncă forțată și deportări ale uigurilor din regiunea Xinjiang.

Cu toate acestea, raportul Nankai arată că politicile de relocare a forței de muncă reprezentau măsuri aplicabile pe termen lung care „nu doar că vor reduce densitatea populației uigurilor din Xinjiang, dar reprezintă în același timp o metodă importantă de a influneța, dizolva și asimila minoritatea uigură”.

„Să îi facem să-și schimbe în timp modul de gândire și înțelegere și apoi să le tranformărm valorile și viziunea asupra vieții printr-o schimbare a mediului și prin prestarea de munci grele”

Raportul Nankai mai recomandă guvernului chinez extinderea acestui tip de programe în regiunile estice și centrale ale Chinei, pentru a suplini în acest mod deficitul forței de muncă din respectivele zone.

Studiul, deși încearcă să pună accentul pe faptul că toate aceste programe sunt „voluntare” prezintă detalii contradictorii, precum „cotele” vizate de muncitori transferați și necesitatea sporirii numărului de agenți de securitate pentru echipele de resurse umane.

De asemenea, lagărele și centrele de detenție sunt denumite „centre de formare și educare”.

Reacția guvernului chinez: „Raportul reflectă doar viziunea personală a autorului”

China refuză să recunoască atrocitățile comise în regiunea Xinjiang și neagă toate acuzațiile referitoare la întemnițarea „arbitrară” a aproape 1 milion de persoane, sterilizarea forțată a femeilor, ori suprimarea sau distrugerea tradițiilor culturale și reigioase.

Într-o declarație acordată BBC, guvernul chinez consideră că „raportul reflectă doar viziunea personală a autorului„ și că „multe din elementele studiului nu se regăsesc în realitate”.

Un studiu publicat anul trecut acuza China de punerea la punct a unui program de sterilizare forțată a minorității uigurilor.

Comunitatea uigură din regiunea Xinjiang ar fi astfel vizată de o politică agresivă de control al populației și sterilizare forțată în cadrul „unei strategii mai vaste de dominație etno-rasială” a guvernului de la Beijing.

Recent, Olanda a devenit prima țară europeană care a calificat drept „genocid” politica actuală a Chinei îndreptată împotriva uigurilor.

„În China are loc un genocid împotriva minorității uigure”, se arată într-o moțiune a Parlamentului olandez care nu a acuzat, însă, direct guvernul de la Beijing.

Documentul a consemnat însă că acțiunile autorităților chineze, cum ar fi „măsurile cu scopul de a împiedica natalitatea” și existența unor „lagăre de pedeapsă”, intră sub incidența Rezoluției 260 a Organizației Națiunilor Unite, cunoscută drept Convenția împotriva genocidului.

Canada a adoptat și ea o rezoluție similară.

Uigurii, în principal musulmani și vorbind în mare parte o limbă de origine turcică, sunt unul din cele 56 de grupuri etnice din țară. Ei reprezintă ceva mai puțin de jumătate din cele 25 de milioane de persoane care trăiesc în Xinjiang, un imens teritoriu semideșertic din nord-vestul Chinei, vizat mult timp de atentate sângeroase, care au fost atribuite separatiștilor și islamiștilor de către Beijing.

Sursa:Digi24.ro