Prezentat într-o montare postmodernă, cu un caracter nonconformist, scriptul folosește o citire în dulcele stil clasic.

Scris sub pseudonimul Victor Mincu de Mihail Sebastian, mesajul spectacolului aduce un mesaj profund, în limita în care spectatorul înțelege că pasiunea  și bunătatea reprezintă măsura, mai degrabă, a ceea ce facem și împărtășim, ci nu ceea ce condamnăm pur și simplu. Dragostea, pasiunea și umorul sunt arme ce pot combate, întotdeauna artificialul, suficiența și orice fel de lipsuri materiale.

Într-un orășel șters, de provincie, Profesorul Miroiu își împarte viața între cărți și stele. In așteptarea unei rarități editoriale care vine cu trenul, traiectoria terestră i se ciocnește, în fapt de seară cu cea a Monei, tânără vânătoare de inimi, fără bilet, dar cu mare dor de explorare. Între ei se înfiripă o poveste de dragoste care, aidoma unei explozii cosmice, scutură din temelii universul micii urbe.

Mihail Sebastian s-a stins în floarea vârstei pe 29 mai 1945 la București în urma unui accident rutier.