O echipă de cercetători a constatat, în urma unui nou studiu, că acești pești de dimensiuni mari, nocturni, care trăiesc la mari adâncimi, au o durată de viață de aproximativ cinci ori mai mare decât se credea anterior - de aproximativ un secol - și că femelele au o gestație de cinci ani, cea mai lungă din rândul animalelor.

Analizând una dintre cele două specii vii de celacant, oamenii de știință au stabilit, de asemenea, că ritmul de dezvoltare și de creștere al acestor viețuitoare este cel mai lent observat la oricare alt pește, iar maturitatea sexuală este atinsă abia la aproximativ 55 de ani.

Cercetătorii și-au bazat analizele pe inelele anuale de creștere depuse pe solzii peștelui pentru a determina vârsta exemplarelor de celacant - "la fel cum se procedează în cazul inelelor copacilor", după cum a declarat biologul marin Kélig Mahé de la institutul francez de oceanografie IFREMER, autor principal al studiului publicat săptămâna aceasta în jurnalul Current Biology.

Celacantul a apărut pentru prima dată în perioada devoniană, în urmă cu aproximativ 400 de milioane de ani, cu circa 170 de milioane de ani înaintea dinozaurilor.

Pe baza datelor prelevate de la fosile, s-a crezut că celacantul a devenit istorie în timpul extincției în masă care a condus la dispariția a aproximativ trei sferturi dintre speciile de pe Pământ în urma impactului unui asteroid, la sfârșitul perioadei cretacice.

După ce a fost găsit în viață, celacantul a fost supranumit "o fosilă vie", o descriere criticată în prezent de oamenii de știință. "Prin definiție, o fosilă este moartă, iar celacantul a evoluat mult din devonian", a spus biologul Marc Herbin de la Muzeul Național de Istorie Naturală din Paris, coautor al studiului.

Celacantul este un pește cu aripioare lobate, pe baza formei aripioarelor lui, care diferă structural de cele ale altor pești. Aceste aripioare ar fi fost precursoarele membrelor primelor vertebrate care au evoluat pe suprafața terestră.

Peștele celacant trăiește în ocean la mari adâncimi, de până la 800 de metri. În timpul zilei, acești pești se adăpostesc în peșteri vulcanice, singuri sau în grupuri mici. Femelele sunt puțin mai mari decât masculii, ajungând la aproximativ doi metri lungime și cântărind 110 kilograme.

Cele două specii existente, ambele aflate pe cale de dispariție, sunt celacantul african, întâlnit în principal în apropierea Insulelor Comoro, în largul coastei estice a continentului, și celacantul indonezian. Studiul
s-a concentrat pe celacantul african și s-a bazat pe analiza unor solzi de la 27 de exemplare aflate în două colecții muzeale.

Cercetări anterioare sugeraseră o durată de viață de aproximativ 20 de ani și unul dintre cele mai rapide ritmuri de creștere din rândul peștilor. Se pare că această concluzie s-a bazat pe o interpretare greșită, în urmă cu câteva zeci de ani, a unui alt tip de inel din structura solzilor.

"După reevaluarea istoriei vieții celacantului bazată pe noua noastră (metodă de) estimare a vârstei, pare să fie una dintre cele mai lente - dacă nu chiar cea mai lentă - dintre toți peștii, apropiată de cea a rechinilor de mare adâncime și peștelui pion portocaliu" (Hoplostethus atlanticus), a spus specialistul IFREMER în ecologie evolutivă marină Bruno Ernande, coautor al cercetării. "O durată de viață centenară înseamnă ceva", a adăugat el.

Rechinul din Groenlanda, un mare prădător din oceanul adânc, are o durată de viață ce poate ajunge la aproximativ 400 de ani.

Ernande a precizat că cercetătorii au fost uimiți când au constatat perioada-record de gestație a celacantului, care o dăpășește pe cea de 3,5 ani a rechinului gulerat și pe cea a elefanților și a rechinului câine-de-mare, de doi ani.

Cercetătorii au declarat că din cauza maturității sexuale târzii și a duratei lungi a perioadei de gestație, coroborate cu fecunditatea redusă și populația restrânsă, celacantul este deosebit de vulnerabil la
tulburările de mediu, naturale sau cauzate de om, precum evenimente climatice extreme sau pescuitul accidental în exces.