Agenția națională de știri franceză France Presse face miercuri o trecere în revistă a principalelor dezvăluiri din documentele Agenției Naționale de Securitate (NSA) a SUA făcute publice marți seară de WikiLeaks prin intermediul site-ului Mediapart și al cotidianului Liberation, conform cărora ultimii trei președinți francezi și cei din anturajul lor au fost spionați.

Francois Hollande

Notă din 22 mai 2012: În cadrul unei discuții cu prim-ministrul său din acel moment, Jean-Marc Ayrault, de la 18 mai 2012, respectiv la câteva zile după învestirea sa ca președinte al Republicii, Hollande ar fi 'acceptat desfășurarea de reuniuni secrete la Paris pentru a discuta despre criza din zona euro și în special despre consecințele unei ieșiri a Greciei din zona euro'. 

'Reuniunile secrete se vor desfășura la Paris între responsabilii francezi și membrii ai SPD german', atunci în opoziție față de cancelarul Angela Merkel, conform acestei note, care conține și informația că Jean-Marc Ayrault și-ar fi exprimat îngrijorarea că aceasta ar putea fi informată.

De asemenea, Hollande și-ar fi exprimat decepția după prima sa întrevedere cu Angela Merkel, o întâlnire 'pur și simplu pentru spectacol' fără a ajunge la 'nimic substanțial'. Președintele francez ar mai fi împărtășit, în urma inflexibilității Angelei Merkel, și îngrijorarea sa pentru Grecia și greci.

Nicolas Sarkozy

Notă din 30 octombrie 2008 (Mediapart precizează că 'este imposibil de stabilit în acest stadiu dacă aceasta provine din ascultări, interceptări sau conversații cu surse americane'): 'Președintele Nicolas Sarkozy consideră că ține de responsabilitatea sa față de Europa și de lume să iasă la luptă și să rezolve criza financiară. El a declarat că era singurul, dat fiind faptul că președinția UE este deținută de Franța, care se poate arunca în luptă în acest moment. Președintele impută numeroase probleme economice actuale erorilor comise de guvernul american, dar crede că Washingtonul urmează de acum unele dintre sfaturile sale'.

Notă din 24 martie 2010, care relatează despre o discuție între ambasadorul francez la Washington, Pierre Vimont, și un colaborator al lui Nicolas Sarkozy, Jean-David Levitte, pe tema unei vizite pe care Nicolas Sarkozy urma să o facă la Washington: Conform textului, ambasadorul Vimont ar fi indicat că președintele francez 'își va anunța frustrarea după ce Washingtonul a dat înapoi în privința acordului de cooperare bilaterală privind informațiile' și că va continua să facă demersuri pentru adoptarea lui. Potrivit celor doi interlocutori, principalul punct de blocaj este acela că SUA intenționează să continue să spioneze Franța.

Notă din 10 iunie 2011: Nicolas Sarkozy 'și-a afirmat la 7 iunie determinarea sa de a merge mai departe cu o inițiativă privind relansarea discuțiilor de pace directe în Orientul Mijlociu, între Israel și palestinieni'. Conform acestei note, Sarkozy ar fi reflectat să includă Cvartetul în inițiativa sa, temându-se totuși că acesta ar putea confisca planul, care ar deveni din acel moment 'născut mort'. Președintele francez de la acea vreme ar fi intenționat să-l coopteze pentru inițiativa sa pe președintele rus de atunci, Dimitri Medvedev, sau, o altă opțiune, să-i dea un ultimatum lui Barack Obama 'privind statul palestinian'.

Conform unui alt 'document confidențial al NSA' citat de Mediapart și 'elaborat în timpul președinției Sarkozy', a fost întocmită o listă a 'țintelor franceze'. 'Sunt vizate mobilul personal al lui Nicolas Sarkozy, cel al consilierului diplomatic Jean-David Levitte, al secretarului general al Palatului Elysée Claude Guéant, al purtătorului de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe Bernard Valero, al fostului ministru Jean-Pierre Jouyet, al ministrului pentru comerț exterior Pierre Lellouche și al unui responsabil de la Quai d'Orsay neprecizat', menționează textul.

Jacques Chirac

Notă din decembrie 2006: Jacques Chirac 'i-a spus ministrului de afaceri externe Philippe Douste-Blazy la 23 decembrie să se asigure că actualul trimis special al ONU pentru aplicarea rezoluției 1559 a Consiliului de Securitate să fie ales secretar general adjunct al ONU. Conform unui comentariu inclus în această notă 'ordinele detaliate ale lui Chirac pot fi un răspuns la înclinația ministrului de afaceri externe, demonstrată în trecut și sursă pentru numeroase mustrări prezidențiale, de a face comentarii inadecvate sau inexacte'.