Luna de miere, însă, ar putea să dureze mai puțin de o zi. La doar câteva ore după ce și-a ținut discursul în care a comparat noul program ecologic european cu aselenizarea, realitatea politică își va face din nou simțită prezența la Bruxelles. Liderii celor 27 de state se vor întâlni în cadrul unui summit de două zile în care vor trebui să se hotărască dacă sunt de acord cu obiectivul de a avea emisii 0 până în 2050.

Semnele nu sunt foarte bune. Liderii europeni nu au putut ajunge la un acord asupra acestei ținte nici în iunie din cauza rezistenței statelor din Europa centrală, îngrijorate de costurile economice ale unui asemenea angajament.

„Copiii neastâmpărați” ai Europei, principalii adversari ai proiectului

Cehia, Ungaria și Polonia nu plănuiesc să își schimbe opinia în ceea ce privește acest acord în condițiile în care nu vor primi sume importante de bani europeni care să neutralizeze pierderile suferite dacă acest program ar intra în vigoare.

Polonia este printre cei mai mari adversari ai planului. Țara își obține 80% din energia electrică din centrale bazate pe cărbune, iar acest program ar pune în pericol producția de electricitate.

Țările vulnerabile la daune economice produse de politici de mediu încearcă să obțină garanții financiare pe care Uniunea Europeană nu le poate oferi în acest moment, mai ales în condițiile în care blocul nici măcar nu a finalizat încă adoptarea noului său buget pe 7 ani.

Țările central europene sunt suspectează, de asemenea, că promisiunile generoase de finanțare venite de la Comisie ar putea însemna doar mutarea banilor dintr-o parte în cealaltă, iar ceea ce își doresc ele sunt bani noi și foarte mulți.

Nici Von der Leyen, o conservatoare germană la origini, nu a devenit brusc un apostol al salvarii planetei. Noua șefă a executivului european încearcă, de fapt, să găsească soluții pentru protestele climatice care sunt din ce în ce mai frecvente în Europa, în timp ce oamenii de știință continuă să arate că lucrurile merg din ce în ce mai prost în ceea ce privește clima.

Și președintele Klaus Iohannis e reticent: „Schimbările climatice - se propune spre discuție un obiectiv foarte ambițios neutralitatea climatică până în 2050 – asta însemnând să reducem emisiile foarte, foarte mult. Pentru economiile din partea estică este un obiectiv foarte complicat care poate fi obținut însă numai cu o cheltuială foarte mare. O parte din cheltuieli sperăm să fie suportate din fonduri europene însă discuția nu va fi simplă deloc și cred că vom mai avea multe consilii pe aceste două teme.”

Programul „Green New Deal” mută inițiativa din stradă în cancelariile instituțiilor UE

Programul „Green New Deal” este un răspuns la aceste presiuni și reprezintă un punct de cotitură printre marile puteri europene. Rațiunea existenței sale este de a muta interesul pentru acțiuni urgente în ceea ce privește clima, din stradă, acolo unde sute de mii de tineri au mărșăluit și și-au vărsat frustrările, în locurile unde se iau deciziile de către șefii instituțiilor europene – în Comisie, în Consiliu și în Parlament.

Un oficial european, întrebat în legătură cu dezacordurile în ceea ce privește ținta din 2050, a declarat că liderii ar trebui să-și folosească urechile pentru a asculta „muzica politică”: „Unul dintre elementele pe care șefii de stat și de guvern trebuie să îl ia calcul este cel al presiunii care este pusă în afara acestei camere, în stradă”.

În consecință, Ursula von der Leyen a pus la bătaie credibilitatea ei ca președinte al comisiei dar și reputația blocului european pentru a susține acest program. Programul „Green New Deal”are ca obiectiv schimbarea tuturor aspectelor vieții cotidiene și nu numai – de la relațiile de comerț globale, la politicile agricole, la felul în care circulă mașinile pe străzi, felul în care este produsă energia, felul în care sunt dezvoltate telefoanele și calculatoarele și felul în care sunt construite clădirile și locuințele, toate vor suferi schimbări.

„Vechiul model bazat pe combustibili fosili și poluare este învechit, nesustenabil și fără contact cu timpurile și cu planeta noastră. Vrem să fim primii care să depășim aceste limite. Primii care să facem lucrurile cu adevărat diferit. Pionierii industriei, inovației și investițiilor curate”, a declarat von der Leyen.

Uniunea Europeană, la avangarda luptei împotriva schimbărilor climatice

Inițiativa europeană nu este neapărat pur altruistă. Într-o eră a competiției între marile puteri, în condițiile în care China și Statele Unite îi sunt principali rivali, Uniunea Europeană speră să se poziționeze la avangarde luptei împotriva schimbărilor climatice, fapt ce i-ar putea permită să devină formator de reguli la nivel mondial, campioana unei noi ordini mondiale multilaterale, bazată pe reguli și instituții.

Dincolo de supremația geopolitică, sume imense de bani pot fi câștigate din cursa globală de a trece pe politici verzi, fie că este vorba de energie regenerabilă, manufacturarea de mașini electrice și baterii de nouă generație.

„Cei care acționează primii și cel mai rapid vor fi cei care pot să prindă oportunitățile tranziției ecologice. Vreau ca Europa să fie fruntașă în acest domeniu”, a mai spus președinte Comisiei Europene.

În același timp, von der Leyen a părut să recunoască că programul „Green New Deal” se poate dovedi o misiune suicidală din punct de vedere politic. Cei care se vor ocupa de implementarea ei și de setarea politici publice vor trebui să aleagă cine câștigă și cine pierde – întregi industrii vor trebui distruse sau perturbate, un număr imens de oameni vor fi concediați. Riscul este cu atât mai mare cu cât întregul program riscă să provoace furia unui număr mare de votanți.

Von de Leyen insistă că Uniunea Europeană va acționa cu grijă și va încerca să amortizeze impactul politicilor acolo unde este posibil.

Dar temerile de la Praga, Budapesta sau Varșovia nu sunt neapărat nefondate. Este departe de a fi stabilit că membrii UE sunt pregătiți să acorde sumele imense de bani necesar, mai ales într-o perioadă în care bugetul blocului european esteafectat de presiunea Brexit-ului și în care economiile naționale ale multor state-membre se confruntă cu riscul unei încetiniri a creșterii economice.

Prima „întâlnire” cu realitatea a programului ecologic a avut loc în Parlamentul European, miercuri. Deși mulți dintre europarlamentari au susținut inițiativa, deja au apărut voci critice.

Silvia Sardone, europarlamentar italian, membră a grupului de extremă dreapta Identitate și Democrație a numit programul „o carte a viselor”.

„Înțeleg că Comisa Europeană trebuie să aibă o imagine la modă, mai ales pentru că știm cu toții că nu prea sunteți iubiți. Dar nu cred că a lansa slogane este lucrul cel mai corect”, a declarat ea.

Pentru mulți dintre votanții europeni programul „Green New Deal” se poate dovedi ca fiind mult prea radical. Pentru cei mai înfocați activiști ecologici el este mult prea moderat. Dezamăgiți de multă vreme de politicienii de la putere, acești activiști vor vrea dovezi că programul ecologic al Ursulei von der Leyen nu este doar o modalitate inovatoare de a se confirma pe sine drept președintă a Comisiei Europene ci un adevărat pachet de norme de politică publică menite să contribuie la eforturile de salvare a planetei de dezastru.