La punctul de frontieră de la Palanca oamenii nu mai contenesc să vină în țara noastră în căutarea liniștei și a unui cer fără bombe, după cum s-au exprimat unii refugiați. Sunt înghețați, obosiși, speriați și ne roagă să strigăm în gura mare, stop războiului și morții în Ucraina

Iuliana, originară din Odessa, a fugit din calea gloanțelor, de mână cu doi copii lăsând în urmă părinții bătrâni, care nu au vrut să își lase gospodăria. Vrea să ajungă în Polonia și să înceapă o viață nouă.

„Noi pur și simplu am fugit de război, să începem totul de la zero și să le ofer un viitor copiilor mei. Oameni, treziți-vă, această durere nu este doar a Ucrainei. Ucraina rezistă acestui război care amenință întreaga Europă.  Am prieteni în Harkov, în Herson acolo e deja adevărată foame. Oamenii sunt disperați pentru o bucată de pâine. ... Putin arată ce înseamnă decomunizarea.  Ei lovesc peste tot în cartiere rezidențiale construite pe timpul Uniunii Sovietice. Locuitorilor din centrul Kievului le zboară ușile blindate. Oameni, nu tăceți. Ridicați-vă, întreaga lume trebuie să afle, suntem la limita unei catastrofe nucleare. Putin e bolnav”, a spus Iuliana. 

O altă mamă a doi copii, Ala Zubova, originară din Nicolaev, și-a lăsat în urmă soțul să lupte pentru și s-a pornit în lumea mare. Spune că are o mare rugăminte de la autoritățile ambelor state implicate în război, pe care îi imploră în genunchi să oprească acest război.

„Este un război fratricid, pentru că poporul rus mereu a fost fratele nostru. Consider că este posibil în secolul 21 să te înțelegi pe calea diplomatică. De cealaltă parte se moare, de asemenea. Și pentru mame este la fel de mare durerea. Pur și simplu carne de tun. Eu ca mamă pot înțelege orice mamă”

La vama de la Palanca a venit și Ambasadorul României la Chișinău, Daniel Ioniță profund emoționat și afectat de drama poporului ucrainean.

”Am fost impresionat pe de o parte de modul excelent în care autoritățile s-au mobilizat și s-au organizat aici pentru a procesa fluxul masiv de refugiați din Ucraina, pe de altă parte sunt, sub aspect uman afectat de suferința pe care am întâlnit-o. Am vrut să vin aici, pe de o parte pentru a vedea cum sunt organizați cei care procesează practic fluxul masiv de refugiați, iar pe de altă parte în ce măsură este implementat culoarul de tranzit verde despre care au vorbit acum câteva zile premierii Nicolae Ciucă și Natalia Gavrilița. Acum o să merg să văd locul de unde vor pleca autobuzele organizate pentru cei care vor să tranziteze România. Am fost am vorbit cu oamenii mulți dintre ei sunt total dezorientați. Nu știu unde vor merge, nu știu ce vor face. Este esențial ca în aceste momente să dăm dovadă de empatie, de solidaritate și nu în ultimul rând de umanitate”, a declarat Daniel Ioniță. 

Printre voluntarii care au venit să aducă mâncare și să distribuie băuturi calde sutelor de refugiați la centrul de triere de la Palanca, situat la câțiva kilometri de vama Palanca, l-am întâlnit pe pastorul Serghei Cebanu. A venit din Tiraspol, regiunea separatistă transnistreană.

”Moldova e o țară binecuvântată cu un popor deosebit care au deschis inimile lor, au deschis casele, au deschis hotarele și suntem gata să primim oamenii care au nevoie. Am adus mâncare să-i hrănim pe oameni, și luăm refugiați cu noi înapoi la Tiraspol. Noi știm ce înseamnă conflict, trăim în Transnistria, ne sunt foarte cunoscute toate aceste lucruri, ce înseamnă să fiii refugiat. Ce înseamnă să fii primit de oameni și asta ne-a motivat și mai mult să fim deschiși și să ajutăm pe oamenii care au nevoie”, susține Serghei Cebanu. 

De la începutul războiului Federației Ruse asupra Ucrainei la 24 februarie, peste 250 de mii de refugiați au intrat pe teritoriul Republicii Moldova aproape jumătate dintre aceștia au rămas pe teritoriul țării noastre. Ceea ce reprezintă aproape 4 la sută din totalul populației.