Am discutat despre asistența financiară acordată Republicii Moldova de către Uniunea Europeană în ultimii zece ani, despre liberalizarea regimului de vize, relațiile bilaterale dintre Republica Moldova și România, rezultatele testelor PISA, dar și consecințele procesului de emigrare pentru domeniile-cheie ale țării.

În acest an, ne dorim să lărgim aria de subiecte abordate și să aducem în atenția Dvs. alte evenimente de actualitate.

Vom încerca să fim ambițioși și deopotrivă realiști.

Ca de obicei, alături de mine este colegul meu, Mihai, care ne va ajuta să conturăm lista de rezoluții pentru noul an. Mihai, ești gata pentru noul sezon al podcastului nostru?

-În acest an, vom încerca să fim mai activi pe platformele online, unde vom publica atât episoadele podcastului, cât și textul acestora. Deci, începând de astăzi fie ne puteți asculta live, în cadrul emisiunii „Alternativa Europeană”, online pe soundcloud, pe site-urile ipre.md și radiochisinau.md sau puteți citi textul podcastului pe site-urile IPRE și Radio Chișinău. Am promis că vom discuta astăzi despre ce ar trebui să cerem de la autoritățile noastre în relațiile cu UE în anul 2020 și m-am gândit că poate ar fi cazul să venim cu o listă de trei priorități pentru agenda de cooperare moldo-europeană în anul 2020.

Propun să începem cu asistența financiară și suportul pe care ar putea să-l obțină Republica Moldova de la Uniunea Europeană în acest an. La ce poate spera acest guvern în 2020 pe dimensiunea finanțării externe din partea UE?

Într-adevăr, Uniunea Europeană s-a aflat, până în acest moment, într-o poziție de așteptare, dorind mai degrabă să înțeleagă în ce măsură guvernul Chicu își asumă și dorește implementarea reală a reformelor-cheie din sectorul de justiție și buna guvernare. În acest sens, semnalele nu sunt pozitive. Vedem că nici până acum Uniunea Europeană nu a decis debursarea celei de-a doua tranșe din asistența macrofinanciară, deși condițiile tehnice sunt în mare măsură îndeplinite. Or, asta demonstrează că situația politică de la Chișinău este importantă și pentru partenerii europeni.

În 2020, guvernul trebuie să-și concentreze atenția pe debursarea ultimelor două tranșe din asistența macrofinanciară de 100 de milioane de euro și creșterea suportului bugetar pentru Republica Moldova. Conform Proiectului bugetului de stat pentru 2020, costul implementării proiectelor finanțate din surse externe va fi de 5,7 miliarde de lei, în creștere cu 3,1 mld. lei față de anul 2019.

În primele 11 luni ale 2019, asistența oferită de către Comisia Europeană sub forma de granturi a fost de circa 1,2 miliarde lei, deci peste 20% din suma asistenței externe preconizate pentru 2020. Asta înseamnă că este necesară îndeplinirea unui șir de reforme pentru a câștiga susținerea partenerilor europeni, mai ales că suntem într-un an electoral.

La sfârșitul anului 2019, s-a încheiat și perioada de implementare a Agendei de Asociere dintre Uniunea Europeană și Republica Moldova 2017 - 2019, dar și a Planului național de acțiuni pentru implementarea Acordului de Asociere 2017 - 2019. În aceste condiții, a doua prioritate pentru guvernul țării noastre ar fi negocierea unei noi Agende de Asociere pentru anii următori, în care să seteze clar obiectele pentru parteneriatul cu UE. Ce ne poți spune la acest capitol?

Într-adevăr, o prioritate declarată pentru 2020 este negocierea unei noi Agende de Asociere, care, la nivel de ambiții, va corespunde probabil cu programul de activitate al Guvernului. Altfel spus, Agenda de Asociere nu poate fi una ambițioasă atâta timp, cât guvernul își asumă reforme înguste, cum ar fi mica reformă a justiției. Pe această dimensiune, în condițiile actuale, cred că este realist să mizăm în Agenda de Asociere pe stabilirea unor obiective pentru dezvoltarea comerțului bilateral cu UE și mărirea treptată în următorii ani a contingentelor de export pentru unele categorii de produse care sunt scutite de taxe vamale, precum strugurii sau prunele, dar și cerealele sau vinul. De asemenea, putem miza pe suportul și asistența tehnică a Uniunii Europene pentru reforma administrației publice locale, despre care s-a discutat intens în ultimii ani, dar fără rezultate notabile. Mai mult decât atât, Agenda de Asociere ar putea include unele obiective atinse de comun acord după Summitul Parteneriatului Estic de la Bruxelles, planificat pentru iunie 2020. Mă refer aici la cooperarea instituțională cu UE și posibilele noi livrabile pentru 2025 sau 2030.

Așa cum ai menționat și tu, este bine cunoscut faptul că reformele-cheie, care stau la baza Acordului de Asociere, nu au cunoscut progrese majore în ultimii ani. Totuși, sunt domenii secundare în care am observat niște schimbări importante, cum ar fi interconectarea energetică, transporturile sau domeniul telecomunicațiilor. Aici dialogul cu UE și țările membre pare fi caracterizat de mai multă voință politică din partea actorilor politici de la Chișinău. Ce priorități am putea identifica pentru 2020 pe acest segment?

A treia prioritate ar trebui să fie consolidarea cooperării sectoriale în domeniul energetic și al telecomunicațiilor. Aici avem două ținte exacte: interconectarea energetică cu România și piața europeană de gaze și energie electrică și scăderea sau chiar anularea tarifelor de roaming dintre Republica Moldova și țările din spațiul comunitar european. Să le luăm pe rând. Am văzut recent într-un comunicat de presă emis de Transgaz că lucrările pe gazoductul Ungheni - Chișinău vor fi finalizate până în iunie 2020. Asta înseamnă că gazoductul Iași - Chișinău va deveni operațional în a doua jumătate a acestui an sau în prima jumătate a anului viitor și vom putea importa gaze naturale prin conducta Iași - Chișinău începând cu 2021, evitând astfel riscurile unei crize de securitate energetică legată de conflictul dintre Rusia și Ucraina. Ce ține de tarifele de roaming, acestea au fost reduse substanțial pe teritoriul UE în ultimii 10 ani, când prețurile au scăzut cu peste 90%, devenind aproape egale cu cele naționale. Astfel, un cetățean al Uniunii Europene, indiferent dacă se află în România, Portugalia sau Finlanda poate vorbi cu familia sau prietenii din țara sa de origine la prețuri reduse, fără să plătească dublu sau triplu pentru un apel, așa cum este cazul nostru. În ultimul an, s-a vorbit mult despre reducerea tarifelor de roaming cu țările UE și avem aici susținerea anumitor țări membre, ca România sau Polonia. Deci, cred că acest demers va ajunge pe masa instituțiilor UE în viitorul apropiat, pentru că și UE dorește să îmbunătățească standardele de viață ale cetățenilor moldoveni. Depinde însă și cât de active vor fi autoritățile noastre pentru a promova această reformă, rezultatele căreia vor fi resimțite de majoritatea cetățenilor moldoveni ce au rude sau prieteni în afara țării sau circulă regulat pe teritoriul UE.