Studiul relevă că aproximativ o treime dintre persoanele cu dizabilități întâmpină obstacole majore la ieșirea din locuință, iar jumătate consideră că drumul către școală sau locul de muncă este periculos. Microbuzele sunt greu de utilizat, fiind lipsite de rampe și spații dedicate scaunelor rulante. Situația este mai dificilă în mediul rural, unde o treime din respondenți consideră transportul public „deloc accesibil”, iar aproape 30% raportează lipsa totală a autobuzelor în localitate.

Deși unele autobuze și troleibuze noi au podea joasă și rampe, infrastructura nu este complet adaptată, iar implementarea măsurilor variază între regiuni, se arată în studiul realizat de Keystone. În plus, sistemele de informare audio și vizuală sunt disponibile doar pe anumite rute, ceea ce îngreunează deplasarea persoanelor cu deficiențe de vedere sau auz.

Cercetarea recomandă stabilirea unor cerințe minime obligatorii de accesibilitate pentru toate vehiculele noi sau modernizate, modernizarea stațiilor și trotuarelor cu rampe și pavaj tactil, instruirea șoferilor pentru sprijinirea pasagerilor cu nevoi speciale. Autorii cercetării „Transportul public din Moldova: integrarea dimensiunii de gen, a dizabilității și a răspunsului la schimbările climatice” recomandă, de asemenea, publicarea transparentă a datelor privind finanțarea infrastructurii și monitorizarea permanentă a efectelor politicilor asupra grupurilor vulnerabile.