Semnificația oului de Paște trebuie căutată cu mult timp în urmă, încă înainte de nașterea lui Hristos, atunci când exista obiceiul ca oul să fie dăruit, el simbolizând fecunditate, echilibru, viața și reînnoirea naturii, iar obiceiul vopsirii oului a fost întâlnit pentru prima dată la chinezi, cu circa două mii de ani înainte de Hristos.

Apoi, în multe dintre mormintele vechi ale creștinilor au fost descoperite și coji de ouă, iar în antichitate, mai ales la egipteni, oul era simbol al lumii și al eternității – plecând de la forma sa perfectă – fără început și fără sfârșit.

Oul roșu a devenit simbol al creației și învierii, prin exemplul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, culoarea roșie însemnând Sângele Domnului cel curs de pe Cruce pentru noi și pentru mântuire dar și simbolul văzut al învierii morților.

Legenda spune că Maria Magdalena s-ar fi înfățișat împăratului Tiberiu cu un ou roșu și i-ar fi spus acestuia „Hristos a înviat !“, conform unor specialiști acesta fiind și motivul introducerii ouălor roșii în tradiția sărbătorii Paștelui.

Alții consideră că în lipsa unui izvor clar, obiceiul oului roșu a fost asimilat de către Biserică, fiindu-i dedicată chiar o rânduială specială la slujba din Duminica Paștelui, când este citită rugăciunea de binecuvântare a ouălor și a brânzei.

Practica oului colorat s-a utilizat mai ales la popoarele Europei și Asiei, însă romanii au fost cei care au introdus, se pare, practica încondeierii oului, desăvârșită ulterior prin tehnică, materiale și simbolistica utilizată.

Așadar roșul cu care sunt vopsite ouăle de Paște reprezintă atât sângele lui Iisus care s-a scurs de pe Cruce cât și focul, cu puterea lui purificatoare.

Pe de altă parte ciocnitul ouălor simbolizează sacrificiul lui Hristos, la noi existând tradiția ca după Înviere, persoana mai în vârstă să ciocnească oul celuilalt în timp ce rostește “Hristos a Înviat”, iar celălalt spune “Adevărat a Înviat”.

Obiceiurile populare păstrate în unele zone de la noi pornesc de la credința că oul roșu de Paște are puteri miraculoase, vindecătoare, semnificând totodată și frumusețe, putere și spor.

De aici și unele obiceiuri ca în dimineața Paștelui, oamenii să-și spele fața cu apă neîncepută în care se pune un ou roșu, în speranța că până la Paștele următor vor avea parte de frumusețe și sănătate.

La sate există și tradiția de a păstra cojile de la ouăle roșii pentru a fi îngropate în terenurile agricole, pentru ca pământul să fie roditor.

O tradiție specială este întâlnită în Bucovina, acolo unde oul roșu este văzut ca apărător de diavol, existând credința că doar atunci când oamenii vor înceta să facă ouă roșii și să umble cu colinda, el își va face apariția.

Însă nu numai la români există tradiția legată de oul colorat de Paște, ci și în alte țări precum Ucraina, Bulgaria, Ungaria, Rusia, Italia, Franța, Germania, Belgia, Finlanda, Țările Baltice, Armenia sau Egipt.

După cum se știe ouăle de Paște nu se vopsesc doar în roșu, ci și în alte culori, precum galben, verde sau albastru.

Astfel, dacă roșul simbolizează sângele, focul, dar și dragostea și bucuria de viață, galbenul ar semnifica lumina, tinerețea și fericirea, verdele simbolizează renașterea naturii, speranța și rodnicia iar albastrul – vitalitatea și sănătatea.

Despre obicceiul încondeierii ouălor, în diferite zone din țara noastră întâlnim tehnici variate, fie că sunt folosite ouă fierte sau ouă golite de conținut, ouă din lemn sau alte materiale: există ouă vopsite în relief – în zona Putnei, ouă împodobite cu mărgele – în cea mai mare parte din Bucovina, ouă încondeiate din lemn – în mare parte din Moldova, ouă confecționate din lut și decorate – în Harghita.

Există și o semnificație a liniilor și figurilor prezente pe oul încondeiat: spirala înseamnă eternitate, linia verticală simboloizează viața, iar cea orizontală – moartea, sau dreptunghiul – care ar semnifica gândirea și cunoașterea.

Pentru încondeierea ouălor de Paște se folosește o mică bucată de lemn cu un vârf metalic în capăt – numit chișiță, iar ca tehnică de matrițare există diferite tehnologii, unele având la bază ceara.

În puține zone din țară s-a păstrat tradiția colorării ouălor cu vopsele vegetale – obținute din plante precum măceș – roșul, frunze de nuc – verde, ceapă sau mălin – galben, etc. Marea majoritate a artiștilor în încondeiere folosesc vopsele sintetice.

Există și denumiri distincte în funcție de felul în care este decorat oul, în diferite zone ale României: ouăle într-o singură culoare sunt numite „merișoare” – în Bucovina, iar cele monocrome cu ornamente sunt numite – generic – încondeiate. Ouăle în mai multe culori cu ornamente se numesc „muncite” sau „necăjite”, ori „închistrite” sau „împistrite”.

Să mai spunem că în tradiția populară ouăle pentru vopsit de Paște se aleg în miercurea din a patra săptămână de post, care se mai numește și „miercurea Păresimilor“, iar vopsitul ouălor de Paște se realizează de obicei în Joia Mare sau sâmbăta, însă niciodată în Vinerea Mare. De asemenea, oul se ciocnește, în prima zi de Paște, numai cap în cap – adică în vârfurile mai ascuțite, iar primul ou este ciocnit de bărbat care este capul familiei, sau de cei mai în vârstă.

Sursa: Rador