Într-un clasament cu o puternică nota de subiectivism, iată cele mai bine filme românești, indiferent de anul producției.

Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii (2006)

“Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii” este primul film de lungmetraj al regizorului Cătălin Mitulescu și reprezintă încă o abordare a temei ce se repetă atât de des în cinematografia românescă. Povestea filmului se învârte în jurul a doi frați, Eva și Lilu, locuitori a unei localități din apropierea Bucureștiului. Titlul se referă la așezarea în timp a narațiunii; în pragul revoluției de la ’89.

Filmul urmărește schimbările celor doi frați prinși în strânsoarea regimului totalitar, și abordările diferite pe care le adoptă Eva și Lilu pentru a scăpa. Eva plănuiește împreună cu Andrei, un coleg de liceu, să fugă din țară, trecând dunărea, pe când Lilu încearcă să se înscrie în corul programat să îi cânte dictatorului, sperând ca așa să reușească să-l asasineze.

Cu rolul Evei, Dorotheea Petre câștigă în 2006 premiul juriului pentru cea mai bună actriță la Cannes.

California Dreamin’ – Nesfârșit (2007)

Filmul lui Cristian Nemescu din 2007, California Dreamin’, a fost premiat la festivalul de film de la Cannes în 2007 cu premiul Un Certain Regard, premiul Iris pentru cel mai bun film, premiul Canvas și premiul publicului în cadrul festivalului de film european de la Bruxelles din 2007. Filmul este supradenimit „Nesfârșit” deoarece regizorul Cristian Nemescu a murit înainte de a putea termina procesul de montaj al filmului.

Povestea filmului este inspirată dintr-un fapt real; un transport militar ce mergea spre Kosovo, din timpul bombardamentului Yugoslaviei din 1999, a fost oprit timp de patru zile undeva prin Câmpia Bărăganului. În film, trenul este oprit la stația localității Căpâlnița de către șeful gării, Doiaru, care mută trenul pe o linie secundară până când pot prezenta soldații americani și români de pe tren actele necesare. Problema care intervine este faptul că soldații au primit numai acordul verbal al primului ministru, fără un act.

Cât timp trenul este oprit, se desfăsoară în plan secund mai multe fire narative. În primul rând, primarul satului încearcă să ofere o ședere cât mai plăcută soldaților americani, invitându-i la sărbătorirea a 100 de ani de la întemeierea localității. În acest timp, o fată din sat se îndrăgostește de unul dintre soldați, dar întâlnește impedimentul limbii. De asemenea, pe tot parcursul filmului sunt prezentate amintiri din copilăria lui Doiaru, când aștepta, în timpul celui de-al doilea râzboi mondial, venirea americanilor.

Filmul se sfârșește atunci când primarul orașului, împreună cu sătenii, se revoltă împotriva șefului gării. În timpul atacului, Doiaru moare, și trenul pleacă, în sfărșit.

Polițist, adjectiv (2009)

Prezentat în 2009, filmul polițist, creat de Corneliu Porumboiu, prezintă povestea lui Cristi,un polițist dintr-un oraș de provincie, care urmărește un licean bănuit de trafic de droguri. Filmul prezintă problema morală a polițistului, care, pe parcursul filmului, începe să se indoiască de corectitudinea legii.

Filmul a fost apreciat în special în Europa, câștigând Premiul FIPRESCI și Premiul Juriului, pentru secțiunea Un Certain Regard din cadrul festivalului de la Cannes.

Pădurea Spânzuraților (1964)

Filmul lui Liviu Ciulei inspirat din romanul cu același nume, scris de legendarul scriitor român Liviu Rebreanu, se regăsește pe această listă deoarece reprezintă o piatră de hotar pentru filmul românesc. Făcut în anul 1964, filmul a dovedit românilor că cinematografia autohtonă poate concura cu cea vestică și, totodată, a demonstrat abilitatea artiștilor noștri și străinilor, căștigând, în 1965, premiul de la Cannes pentru cel mai bun regizor.

 A fost sau n-a fost? (2006)

Comedia satirică a lui Corneliu Porumboiu pare a fi doar un alt film românesc încadrat în subiectul cinematografic clasic al țării noastre – comunismul și nenumăratele sale fațade – dar se detașează în mod inedit prin abordarea sa. “A fost sau n-a fost?” prezintă încercarea unui jurnalist Vasluian de a desluși adevărul despre revoluția din orașul său. Mai exact, dacă a existat sau nu o mișcare revoluționară în Vaslui, simultană cu cea din București și Timișoara.

Stilul abordat este unul satiric, dar totodată blănd. Comedia este inteligentă; personajele sunt complet serioase în discursul lor, dar tema este una implicit comică. Din aceste motive, dar și din altele, filmul lui Porumboiu a fost decernat cu premiul Camera d’Or pentru cel mai bun film de debut în cadrul festivalului de la Cannes.

 Eu când vreau să fluier, fluier (2010)

“Eu când vreau să fluier, fluier” este capodopera dramatică a regizorului Florin Șerban. Având premiera în februarie 2010, filmul a câștigat premiul “Ursul de argint” (Marele premiu al Juriului) și a fost nominalizat pentru “Ursul de aur” în cadrul festivalului de film de la Berlin.

Povestea îl are în prim plan pe Silviu, un tânăr proaspăt eliberat din penitenciar, care află de planul mamei sale de a-I lua fratele său mai mic în Italia, împreună cu ea. În acest timp, tânărul se îndrăgostește de Ana, o studentă de psihologie, și încearcă în mod neașteptat să o răpească.