"Adevărata problemă a Chinei nu este așa-numita «capcană Tucidide», conform căreia o putere în ascensiune precum China trebuie să intre în conflict cu o putere deja recunoscută, precum Statele Unite, așa cum Atena a intrat în conflict cu Sparta. Lenin, nu Tucidide, a fost cel care a anticipat provocarea cu care se confruntă acum Republica Populară Chineză: el a numit-o imperialism, subliniind că va conduce la colaps economic și război. Lenin a definit capitalismul ca fiind încercarea unui stat capitalist de a găsi piețe și oportunități de investiții în străinătate atunci când economia internă este saturată de capital excesiv și de capacități de producție. Dacă puterile capitaliste nu reușesc să găsească în continuare noi piețe în străinătate pentru absorbirea surplusului, argumenta Lenin, riscă implozia economică, cu pierderea a milioane de locuri de muncă, falimentul a mii de companii și distrugerea sistemelor financiare. Acest lucru va stimula forțe revoluționare care vor amenința regimurile", explică editorialistul Walter Russell Mead într-un articol publicat în cotidianul The Wall Street Journal sub titlul "Imperialismul va fi periculos pentru China / Beijingul riscă efecte negative în contextul exportării capacității de surplus economic în Africa și Asia".

În aceste circumstanțe, a existat o singură opțiune: expansiunea. În "Era Imperialismului" din secolele 19-20, puterile europene au încercat să aibă colonii sau teritorii dependente în care să comercializeze produsele în surplus și să transforme excedentul de capital în proiecte masive de infrastructură.

"În mod ironic, exact aceasta este situația în care se află acum China comunistă. Piața internă este blocată de excedentul de producție și de capacitatea excesivă de construcție generată de zeci de ani de subvenții și credite. America de Nord, Europa sau Japonia nu vor ori nu au capacitatea de a cumpăra oțelul, aluminiul și betonul produse de China. Iar infrastructura supraextinsă a Chinei nu poate identifica proiecte suficiente pentru a fi în continuare funcțională. Liderii chinezi au reacționat prin încercarea de creare în mod subtil a unui imperiu în Asia și Africa prin Inițiativa rețelei de transporturi", argumentează editorialistul WSJ.

"Așa cum observa Lenin acum o sută de ani, încercarea de exportare a supracapacității de producție pentru a evita haosul intern poate conduce la conflicte externe. El anticipa că imperiile rivale vor avea conflicte pe piețele comerciale, dar strategia prezintă și alte riscuri conjuncturale. Politicieni naționaliști se opun proiectelor pentru dezvoltare care au ca efect îndatorarea propriilor țări față de puterea imperialistă. Drept rezultat, imperialismul este un drum spre ruină. (...) Principala problemă a Chinei nu este opoziția SUA față de ascensiunea sa. Funcționarea sistemului economic intern îi obligă pe liderii Chinei să opteze între ajustări economice destabilizatoare și continuarea politicii expansioniste pentru dezvoltare care va conduce la conflicte și izolare pe plan extern", concluzionează editorialistul WSJ.

Sursa: MEDIAFAX