Proiectul prevede că telemunca reprezintă forma de organizare a muncii în domeniile de activitate în care este posibilă prestarea acesteia, prin care salariatul își îndeplinește atribuțiile specifice funcției, calificării sau profesiei pe care o deține, în alt loc sau în alte locuri decât locul de muncă organizat de angajator, folosind mijloacele tehnologiei informației și comunicațiilor care sunt procurate din mijloace proprii sau îi sunt puse la dispoziție de angajator în acest scop. Prestarea muncii în regim de telemuncă nu presupune existența unui loc stabil de muncă și nu reprezintă pentru angajator o subdiviziune a unității.

Salariații pot presta munca în regim de telemuncă dacă această posibilitate este prevăzută în contractul individual de muncă, sau în acordul suplimentar la acesta, sau în baza unei cereri scrise a salariatului (inclusiv depuse prin mijloace electronice), acceptate de angajator.

Modul de asigurare a salariaților care prestează munca în regim de telemuncă cu mijloace tehnologiei informației și comunicațiilor și/sau serviciile de comunicații electronice necesare, modul și termenele de compensare a cheltuielilor pentru serviciile de comunicații electronice necesare și/sau a altor cheltuieli legate de prestarea muncii în regim de telemuncă, modul de asigurare a securității informației, modalitatea de evidență a orelor de muncă prestate sau de primire-predare a lucrării sau prestației efectuate, măsurile de securitate și sănătate în muncă, precum și alte particularități privind telemunca, după caz, pot fi stabilite în contractul individual de muncă, în acordul suplimentar la acesta, în regulamentul intern al unității ori în alt act normativ la nivel de unitate, inclusiv în ordinul angajatorului.

Sursa:bizlaw.md