Recomandările au fost făcute în contextul în care Conferința părților la Convenția Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea, sechestrarea și confiscarea veniturilor de origine criminală și privind finanțarea terorismului a evaluat în ce măsură 34 de state-părți aplică instrumente legislative sau de altă natură în condițiile când sarcina probei poate fi inversată, posibilitate prevăzută la articolul 3 alineatul (4) din tratat.

Convenția menționată este singurul tratat internațional care oferă autorităților naționale puterea de a opri tranzacțiile suspecte în cea mai timpurie etapă pentru a împiedica circulația acestora prin sistemul financiar. În plus, unitățile specializate de informații financiare (UIF) ale statelor membre trebuie să oprească astfel de tranzacții ori de câte ori este solicitat de un UIF partener străin.

Republica Moldova ce numără printre statele care au făcut o declarație de a nu aplica – integral sau parțial – art. 3 (4) și nu îl aplică în practică, alături de Azerbaidjan, Bulgaria, Grecia, România, Slovacia, Suedia și Turcia. Conferința părților a chemat statele să își reconsidere declarațiile potrivit cărora nu vor aplica acest articol al tratatului, în special, cele care se conduc de principiile tratatului în practică.

Referitor la Republica Moldova se constată că, în condițiile constituționale și sistemului juridic existent, nu poate fi pusă sarcina probării. Cu toate acestea, justițiarii europeni constată că țara a introdus „confiscarea extinsă” care, în limitele prevăzute de Constituție, vizează creșterea eficienței regimului de confiscare în general.