Cercetarea, bazată pe o monitorizare riguroasă a surselor dominante din regiune, efectuată în perioada 1 mai-13 august 2025, demontează mecanismele prin care regimul de la Tiraspol, în sincron cu narativele Kremlinului, cultivă sistematic frica, nostalgia sovietică și ostilitatea, subminând orice perspectivă de reintegrare pașnică a țării.

Analiza cantitativă și calitativă a materialelor arată că mașinăria de propagandă funcționează la turație maximă. Astfel, de exemplu, din cele 705 de materiale publicate și distribuite de Novosti PMR în luna mai 2025, 293 (cca 42%) au caracter de propagandă, iar 412 (cca 58%) sunt neutre.

Pilonul central al acestui efort este glorificarea trecutului militar sovietic, temă care a acaparat peste 53% din totalul conținutului propagandistic. Pe locul doi se situează cultivarea unei stări de asediu, cu aproape 18% din materiale dedicate ideii că regiunea este o fortăreață permanent amenințată.

Acest asalt narativ este posibil datorită unui monopol aproape total asupra informației. Holdingul Sheriff, care controlează circa 60% din economia regiunii, deține și principalele canale media private, precum TSV. Împreună cu posturile „publice”, acestea asigură un flux neîntrerupt de mesaje aliniate. Impactul este masiv: datele arată că peste 98% din conținutul TV accesibil locuitorilor din stânga Nistrului este în limba rusă și provine aproape exclusiv din regiunea transnistreană și Federația Rusă.

Dumitru Russu, autorul studiului și Consilier juridic la Asociația Promo-LEX, atrage atenția asupra consecințelor umane și strategice ale acestui fenomen:

„Ceea ce vedem în regiunea transnistreană este inginerie socială prin media. Nu vorbim de simple știri false, dar de construirea deliberată a unei realități paralele, unde frica este politică de stat, iar memoria istorică este transformată într-o armă. Prin acest bombardament informațional neîntrerupt, se anihilează gândirea critică și se creează o prăpastie mentală între cele două maluri ale Nistrului, mult mai greu de trecut decât barierele fizice. Fiecare procent din acest raport reflectă o victorie a propagandei asupra dreptului fundamental al omului la informare corectă și un pas înapoi pentru viitorul democratic și unitar al Republicii Moldova.”

Studiul detaliază pilonii ideologici pe care se sprijină regimul: de la militarizarea tinerilor prin jocuri patriotice în școli, la justificarea prezenței trupelor ruse de ocupație sub masca de „pacificatori” și consolidarea unui cult discret, dar eficient, al liderului local.

Consecințele acestui control total sunt severe. Libertatea de exprimare este practic inexistentă, criticii regimului riscând pedepse aspre, precum în cazul lui Victor Pleșcanov, Vadim Pogorlețchi, Mihail Ermurachi și alții, condamnați pentru opinii critice la adresa administrației separatiste. Nota Analitică subliniază că impactul acestui fenomen depășește granițele regiunii, reprezentând o amenințare directă la adresa securității și viitorului european al Republicii Moldova. Pe termen lung, propaganda separatistă consolidează o pârghie geostrategică permanentă pentru Moscova, permițându-i să influențeze cursul țării prin șantaj de securitate și prin subminarea coeziunii interne.

Efectul cel mai periculos este erodarea oricărei perspective de reintegrare. Generațiile tinere, educate într-un spirit de ostilitate față de Chișinău și de loialitate exclusivă față de Rusia, dezvoltă o identitate complet separată, ceea ce va face orice soluționare politică a conflictului extrem de dificil de implementat și de acceptat la nivel social. Astfel, propaganda nu este doar un instrument local de control, ci un obstacol strategic major care blochează activ parcursul proeuropean al Republicii Moldova.

În fața acestei realități alarmante, Asociația Promo-LEX consideră că inacțiunea nu mai este o opțiune. Documentul propune o serie de măsuri concrete, printre care se numără crearea unui mecanism instituțional dedicat monitorizării sistematice a dezinformării, consolidarea presei libere care să ofere conținut alternativ de calitate în limba rusă și implementarea unor politici de reintegrare informațională, menite să refacă punțile de comunicare și încredere cu cetățenii de pe malul stâng. Este esențială o abordare pro-activă, care să includă atât reacții rapide la falsuri, cât și strategii pe termen lung de educație mediatică și cooperare socioculturală.