Între anii 1971 și 2019, perioada în care există zăpadă pe sol în fiecare iarnă s-a redus, în medie, de la 22 la 34 de zile în Alpi, în zone situate sub 2.000 de metri altitudine, estimează în jur de treizeci de cercetători semnatari ai unui articol publicat în revista articolul The Cryosphere.

Acest studiu ''oferă o imagine de ansamblu asupra tendințelor climatice asociate stratului de zăpadă'', a explicat Samuel Morin, cosemnatar și director al Centrului Național de Cercetări Meteorologice (Météo France/CNRS).

Reducerea observată a stratului de zăpadă în munți este o ''tendință de fond, care confirmă studiile anterioare'', efectuate la nivel local sau național. ''Dispunem cu adevărat de o analiză globală a stratului de zăpadă la scara Alpilor în ansamblu'', a rezumat cercetătorul.

 Pentru a ajunge la aceste estimări, oamenii de știință au coroborat și standardizat date observaționale foarte disparate, provenite de la 2.000 de stații meteo din șase țări (Italia, Franța, Germania, Austria, Slovenia, Elveția), în scopul constituirii unei baze de date cu caracter omogen.

Constatările lor sunt clare: stratul de zăpadă s-a redus în Alpi. Numărul de zile dintre primele ninsori din noiembrie-decembrie și topirea din primăvară continuă să scadă, cu aproximativ cinci zile pe deceniu, la altitudini sub 2.000 de metri.

Iar atunci când zăpada este prezentă, aceasta este mai puțină. Pe întreg parcursul sezonului, adâncimea medie a stratului de zăpadă de la atitudini cuprinse între 1.000 și 2.000 de metri în nordul Alpilor s-a redus cu 2,8 centimetri pe an.

Această scădere este mai accentuată în sudul arcului alpin - cercetătorii estimează că în acele zone reducerea este de 4,1 centimetri pe deceniu.

Eroziunea lentă poate fi explicată printr-un efect de foarfecă: pe de o parte, aceeași cantitate de precipitații în timpul iernii aduce mai multe ploi decât zăpadă în comparație cu perioadele anterioare, ceea ce afectează formarea stratului de zăpadă, iar pe de altă parte, acesta din urmă se topește mai rapid.

''Totul conduce la ipoteza'' că această dinamică pe termen lung - care elimină variații semnificative de la un an la altul - este cauzată de încălzirea globală, chiar dacă identificarea cauzelor nu face obiectul acestui studiu.

Este ''mai presus de toate încălzirea cea care joacă un rol'', a declarat Samuel Morin, fost director al Centrului pentru studiul zăpezii din cadrul Météo France. Această tendință este mult mai puțin evidentă la altitudinile mari, unde este mai rece, a precizat el.

''Orice am face în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră, vom avea o reducere a stratului de zăpadă la altitudine joasă și medie, care va fi cuprinsă între 10% și 40%'' până în 2050, a subliniat Morin.