Cercetătorii au folosit informații referitoare la 38 de specii, culese de-a lungul a 17 ani de observații pe teren în Venezuela și Malaysia, în timpul unor perioade de secetă în care cea mai mare parte dintre păsări și-au limitat activitatea de reproducere. Creșterea puilor necesită într-adevăr un consum suplimentar de energie într-o perioadă de diminuare a resurselor de hrană.

Speciile cu cea mai mare speranță de viață și-au redus în cea mai mare măsură capacitatea de reproducere, cum ar fi brachypteryx montana, a cărei natalitate a scăzut cu 68%.

Și, ca regulă generală, speciile care și-au redus foarte mult reproducerea au cunoscut o mai mare rată de supraviețuire a indivizilor adulți. A fost surprinzător, întrucât noi ne așteptam ca seceta să afecteze supraviețuirea tuturor speciilor până la un anumit punct'', a subliniat coautorul studiului, James Mouton, de la Universitatea Montana (Statele Unite).

Speciile care au o speranță de viață mai scurtă și care își permit așadar mai puțin să limiteze nașterile se confruntă cu o rată de supraviețuire mai scăzută, fapt care sugerează că ''populațiile cu cea mai lungă durată de viață pot înfrunta mai bine consecințele secetei decât se credea până acum'', a subliniat James Mouton.

Odată cu înmulțirea perioadelor de secetă ca urmare a efectelor încălzirii globale, adaptabilitatea speciilor animale este una dintre provocările conservării biodiverității.

Dar supraviețuirea acestor specii de păsări este în egală măsură amenințată de alți factori, în principal afectarea habitatului ca urmare a activității umane, a subliniat cercetătorul.

Sursa:Agerpres