Cu toate acestea ei afirmă că este încă prea devreme pentru a lua în considerare acești factori, iar OMM constată că dinamica transmiterii COVID-19 anul trecut „pare să fi fost influențată în principal de intervențiile guvernamentale, mai degrabă decât de factorii meteorologici”.

„În acest moment, datele disponibile nu susțin utilizarea factorilor meteorologici și a calității aerului pentru a permite guvernelor să relaxeze măsurile pe care le iau pentru a reduce transmisiile”, a declarat Ben Zaitchik, copreședinte al echipei speciale și membru al Departamentului pentru științele Pământului și Planetelor de la Universitatea Johns Hopkins, Baltimore.

„În primul an al pandemiei, am observat valuri de contaminare în anotimpurile calde și în regiunile calde. Nu există dovezi că acest lucru nu s-ar putea întâmpla din nou”, a adăugat Zaitchik, citat într-un comunicat.

OMM arată de asemenea că, în timp ce studiile de laborator au găsit unele dovezi conform cărora virusul supraviețuiește mai mult în mediu rece, cu umiditate redusă și unde există radiații ultraviolete slabe, acestea nu au indicat dacă factorii meteorologici au o influență semnificativă asupra ratelor de transmisie în condiții reale.

Potrivit echipei speciale a ONU, nu există încă nicio dovadă concludentă a influenței factorilor legați de calitatea aerului. Chiar dacă datele preliminare arată că o calitate slabă a aerului crește rata de deces, nu s-a dovedit, spun specialiștii, că poluarea are un impact direct asupra transmiterii pe calea aerului a SARS-CoV-2, virusul care provoacă boala COVID-19.