Astfel, potrivit sursei citate, experții spun că propozițiile lungi și complicate fac ca deciziile instanței să fie greu de înțeles. Toate hotărârile analizate în cadrul studiului conțin, într-o anumită măsură, cuvinte inutile sau propoziții extrem de lungi, se mai menționează în raport.

O altă trăsătură comună a multor hotărâri examinate rezidă în faptul că acestea oferă o descriere a probelor prezentate în instanță, dar nu le analizează. În special, hotărârile:

• adesea nu detaliază relația dintre diverse elemente ale probatoriului, de exemplu, dacă acestea coroborează sau se contrazic unele pe altele;
• oferă puțină informație sau nu oferă deloc informație cu privire la importanța acordată de instanță unui anumit element al conținutului probatoriului;
• tind să nu explice de ce judecătorul a considerat martorii ca fiind de încredere sau specialiștii/ experții ca fiind fiabili.

Hotărârile analizate conțin, deseori, fraze standard, atunci când abordează probele. Judecătorii tind să utilizeze aceste fraze pentru a justifica un anumit rezultat, în loc să analizeze elementele individuale ale probelor prezentate în proces. De exemplu, dacă instanța consideră declarația unui martor drept lipsită de încredere, hotărârea, frecvent, menționează că ”instanța de judecată dă o apreciere critică declarațiilor martorului X” și nu explică care sunt exact deficiențele declarației oferite.