O mandibulă găsită într-o peșteră din Platoul Tibet din China oferă informații surprinzătoare despre modul în care ar fi putut arăta omul de Denisova, rudă misterioasă a omului de Neandertal și a speciei noastre, și indică totodată faptul că acesta era capabil să supraviețuiască la altitudini mari.

Fosila recent descoperită - jumătatea dreaptă a maxilarului inferior al unui adolescent, ce include doi dinți - datează din urmă cu 160.000 de ani, potrivit descrierii publicate miercuri de oamenii de știință.

Singurele fosile de denisovani cunoscute până în prezent sunt trei dinți și unele fragmente de oase descoperite în Siberia, în peștera Denisova.

Fosila descoperită în China a fost găsită de un călugăr local, în 1980, în regiunea Xiahe. El a donat-o ulterior unui lama budist care a predat-o cercetătorilor de la Universitatea Lanzhou. Fosila dezvăluie detalii interesante atât despre răspândirea geografică a denisovanilor, cât și despre înfățișarea și capacitatea lor surprinzătoare de a cuceri medii extreme.

Fosila din peștera Baishiya Karst, situată la 3.280 de metri altitudine, demonstrează nu doar că denisovanii au trăit în estul Eurasiei, ci și că au populat o regiune aflată la altitudini înalte, cu un nivel redus de oxigen.

''Probabil că le-a fost foarte greu să trăiască acolo ca vânători-culegători și totuși au reușit'', a declarat Frido Welker, specialist în antropologie moleculară la Universitatea din Copenhaga, unul dintre cercetătorii care au colaborat la studiul publicat în jurnalul Nature.

Specia noastră, Homo sapiens, a ajuns în zona platoului Tibet abia în urmă cu circa 40.000 de ani.

Șerpașii trăiesc în Himalaya de cel puțin 6.000 de ani.

''Denisovanii au fost capabili să se adapteze la o gamă largă de medii diverse'', a notat arheolog Dongju Zhang de la Universitatea Lanzhou din China care a contribuit la acest studiu.

''Vechii hominizi au ocupat platoul tibetan în Pleistocenul mijlociu și s-au adaptat cu succes la altitudinile înalte și la mediile sărace în oxigen cu mult înainte de venirea în regiune a Homo sapiens modern'', a adăugat cercetătorul.

Oamenii de știință nu au putut extrage ADN din fosila descoperită, însă au prelevat proteine din unul dintre molari pentru a stabili identitatea denisovană. ''În cazul fosilelor, proteinele pot supraviețui de circa zece ori mai mult decât ADN-ul'', a explicat paleoantropologul Jean-Jacques Hublin de la Institutul de Antropologie Evoluționară Max Planck din Germania.

Proteinele provin din colagen, un component al țesutului conjunctiv din părți ale corpului, inclusiv din dentină.

Despre existența denisovanilor nu s-a știut nimic până în 2010 când cercetătorii au anunțat descoperirea rămășițelor din Siberia, testele ADN demonstrând că acestea aparțin unui grup înrudit cu omul de Neandertal, hominizi care au trăit în anumite zone din Eurasia. Cele două specii au interacționat în mod semnificativ cu Homo sapiens - inclusiv încrucișare - înainte de a dispărea din motive incomplet înțelese.

Fosila studiată oferă indicii despre modul în care ar fi putut arăta omul de Denisova. ''Zona bărbiei este mult retrasă, iar dinții care s-au păstrat sunt excepțional de mari'', a detaliat Hublin.

Unele populații asiatice moderne din zone îndepărtate, mai ales din Papua Noua Guinee, posedă urme superficiale însă semnificative de ADN derivat din denisovani, sugerând larga răspândire geografică a acestei specii.