„Sunt Alina Prichici și m-am născut într-un sat orheian. Prietenii mă cunosc ca o fire pasionată de franceză, contabilitate și de programe de calcul tabelar. Mai și scriu uneori. Îmi place extrem de mult să fiu atentă la cuvinte. De aceea cred în puterea cuvintelor care încurajează, vindecă ori care tac.

Voluntariatul e parte ființială din partea mea de câțiva ani buni. Nici nu i-am dat voie să mă lase când m-am angajat acum un an. Deși, trebuie să recunosc, și-a schimbat formele de manifestare. De la implicare fizică înainte - la scriere de texte acum. O adaptare la job care mi-a oferit șansa să nu ratez ceea ce mă împlinește. Am venit la Chișinău cu o valiză mare de visuri. Le-am și făptuit pe o parte din ele. Am avut de la început convingerea că în capitală pot să fac tot ce mă crește ca elev și profesionist, fără a pierde din vedere nevăzutul. Și sper din tot sufletul că mi-a reușit.

După ce am absolvit gimnaziul, simțeam necesitatea să corelez studiile liceale cu o direcție profesională care să-mi așeze cunoștințele într-un fundament practic, ancorat în realitățile de acum. De aceea, să studiez contabilitatea în IP CEEF a fost o decizie care s-a pliat exigențelor mele de dinainte. Nu cunoșteam mare lucru despre contabilitate când am venit. Îndrăznesc să spun că era ca o pagină albă în minte. Dar s-a dovedit a fi o experiență de studiu și de lucru în care s-a rodit împlinirea mea. De aceea mai departe am hotărât să fac tot contabilitate, la care s-a adăugat și informatica de gestiune, numai că într-un context de viață nou. La Sibiu. De acasă plec tot acasă.

În cele câteva zile care mă despart de familiar, coc în minte ideea că decizia privind revenirea în Republica Moldova nu mi-o pot asuma acum. În trei ani, multe nu vor mai fi la fel”.