Studiul, publicat de cercetătorii de la Universitatea din Tübingen și de la Centrul Senckenberg pentru Evoluție Umană și Paleomediu (SHEP) din Tübingen, a examinat urme de oase de urs de peșteră, găsite în situl arheologic Schöningen din Saxonia Inferioară, Germania.

Oasele găsite prezintă urme de tăieturi pe metatarsian și falangă, o zonă cu puțină carne pentru măcelărie.

În schimb, cercetătorii atribuie semnele la îndepărtarea atentă a pielii, unul dintre foarte puținele exemple de exploatare din Paleoliticul inferior, doar Boxgrove (din Marea Britanie) și Bilzingsleben (în Germania) oferind oase de urs care indică, de asemenea, urme de jupuire.

Oasele prezintă urme de tăieturi și jupuire

Paleoliticul inferior eurasiatic nu prezintă nicio dovadă de exploatare a cărnii de urs. Doar siturile din Paleoliticul mijlociu, cum ar fi Biache-Saint-Vaast din Franța și Taubach din Germania, prezintă dovezi de exploatare atât a pielii, cât și a cărnii din carcasele de urs.

În plus, cercetările anterioare de la Schöningen au scos la iveală arme de vânătoare din lemn.

Mai exact, nouă sulițe de aruncat, o lance de împuns și două bastoane de aruncat, împreună cu ansamblul scheletului de mamifere de la Schöningen, scrie HeritageDaily.

Descoperirea deschide o nouă fereastră spre trecut

Acest lucru a oferit indicii clare ale exploatării ierbivorelor mari pentru carne și măduvă, oase pentru producerea de unelte și, în prezent, potențial piei.

„Descoperirea deschide o nouă perspectivă”, spune profesorul Nicholas Conard, de la Tübingen, șeful proiectului de cercetare de la Schöningen.

„Animalele nu erau folosite doar pentru hrană, dar pieile lor erau, de asemenea, esențiale pentru supraviețuirea în frig. Folosirea pieilor de urs este probabil o adaptare cheie a primilor oameni la clima din nord.”

Studiul a fost publicat în Journal of Human Evolution.