Igor Boțan, expertul permanent al proiectului, susține că toată situația la care s-a ajuns acum a început după ce a avut loc prima consultare a fracțiunilor, după care președintele a ajuns la concluzia că nicio fracțiune parlamentară nu-și dorește instituirea unui Guvern, toate își doresc alegeri parlamentare anticipate. Igor Boțan crede că asta a fost începutul și ceea ce a indus comportamentul de mai departe a Președinției în acest conflict. „După declarația fostului premier Ion Chicu din 23 decembrie 2020 că demisia Guvernului deschide calea către alegeri anticipate, s-a văzut că o fracțiune a propus autodizolvarea Parlamentului, după care cei care au propus autodizolvarea își schimbă părerea, iar la 11 februarie de fapt începe competiția dintre Președinție și Parlament. Competiția vine într-o situație în care Curtea Constituțională spune că în perioada de 90 de zile nu se poate de dizolvat Parlamentul, dacă această dizolvare nu este imputabilă Parlamentului propriu-zis. Aici deja intervine Președinția, se întâmplă situația cu Mariana Durleșteanu și cei care au format majoritatea au nimerit într-o situație de impas. Au trecut cele 90 de zile și aici iarăși, CC intervine și dă decizia care este aplaudată de unii și contestată de alții”, a spus expertul.

Igor Boțan consideră că CC a procedat corect. Ea a venit cu coroborarea a două item-uri din art. 85, iar Curtea spune foarte clar că 90 de zile au expirat, două tentative de numire a Guvernului au expirat și jurisprudența CC spune că după 90 de zile niciun fel de factor nu mai este luat în considerare, trebuie dizolvat Parlamentul. „CC îmbină acești doi factori pentru a respecta propria jurisprudență. Dacă CC ar fi dat dreptate Parlamentului, Moldova ar fi intrat într-o criză mult mai periculoasă, care ar fi contravenit jurisprudenței Curții din 2013, care spune că interimatul unui Guvern nu poate fi extins la infinit.

Ala Tocarciuc, expert internațional în sănătate publică, spune că, din punct de vedere sanitar, în cadrul acestei pandemii, de prin luna iunie 2020 au fost elaborate niște criterii clare pentru managementul procesului epidemiologic. Țările au fost împărțite pe diverse categorii. În funcție de numărul de bolnavi la 100 de mii de locuitori, se decidea ce culoare are țara sau regiunea respectivă. „Dacă se iau în considerare acești indici, atunci, inclusiv în august 2020 când Moldova era în pragul unei campanii electorale prezidențiale, ca țară eram în zonă roșie. Pentru a fi în zonă verde, trebuie să existe sub 1300 de cazuri noi în două săptămâni. Doar că aplicarea restricțiilor în Moldova a fost delegată mai mult autorităților publice locale. De aceea practic Moldova nu a avut stare excepțională națională nici atunci când depășea 1300 de cazuri în două săptămâni. De aceea când s-a introdus starea excepțională a fost o noutate bună din punct de vedere pandemic, dar nu politic”, a spus ea.

„Când vrem să rezolvăm o problemă pandemică, aplicăm măsuri pandemice, nu măsuri politice. Dacă se încearcă rezolvarea unei probleme pandemice cu soluții politice, se eșuează, cu regret. În Moldova încă de la începutul pandemiei, situația s-a încercat să fie soluționată de politicieni cu instrumente politice. În foarte multe cazuri cifrele reale de infecții au fost negate și deciziile au prevalat în favoarea politicului.”, afirmă Ala Tocarciuc.

Potrivit lui Alexandru Arsene, doctor habilitat în drept constituțional, profesor, lector universitar, criza politică s-a început odată cu finalizarea alegerilor prezidențiale din 2020, când cei care dețineau puterea au suferit înfrângere și au văzut că lucrurile ies de sub controlul lor. „Începutul crizei politice a fost acea demisie neconstituțională a premierului Ion Chicu, care, conform Constituției, urma să-și îndeplinească atribuțiile până la desemnarea noului Guvern. Această criză politică a tras după sine criza instituțională. Guvernul a renunțat la atribuțiile sale constituționale, iar ulterior și Parlamentul a început să nu-și îndeplinească funcțiile respective. Asistăm la contradicția dintre interese, pentru că exercitarea puterii de stat atrage după sine neapărat lupta pentru procesul complet al puterii de stat. Lupta pentru procesul complex al puterii de stat constă din trei etape concomitente. Prima e mai ușoară – instaurarea, urmată de menținere și exercitare. De fiecare dată lupta politică era transferată în curtea CC, atrăgând-o într-o direcție sau alta”, afirmă Alexandru Arsene.

„De data aceasta, noua componență a Curții a încercat și a reușit să-și îndeplinească atribuțiile de autoritate de jurisdicție constituțională independentă față de celelalte autorități și să nu se implice în lupta politică, care este un proces evident. Această criza instituțională s-a agravat, s-a suprapus luptei politice, iar toate acestea au făcut ca CC să iasă în prim plan, așa cum prevede Constituția. CC și-a îndeplinit rolul de arbitru la un nivel bun”, a spus expertul constituțional.

Criza combinată, cu componentă politică esențială, este foarte puternic percepută de aproape 90% dintre cetățeni, inclusiv în perioada când au exista mai multe decizii ale Curții Constituționale, afirmă Doru Petruți, director general al Companiei de cercetare sociologică [imas]. Este vorba și despre o emoție provocată electoratului și cetățenilor per ansamblu. „Din luna ianuarie, asistăm la o sarabandă de decizii ale CC. Nu mă pot pronunța dacă ele sunt corecte, dar din ianuarie, actorii politici au început acționeze în funcție de deciziile CC. Adică, la începutul anului au fost câteva decizii care nu au avantajat președintele Maia Sandu și au urmat imediat evoluții în sondaje în perioada care a urmat cu oscilații care a depășit 10%. Acum are loc fenomenul invers, în care fostul președinte, Igor Dodon a suportat un impact după ultimele decizii ale Curții. Acest fapt generează curente de opinie și în rândul populației. Ba mai mult, în ecuația asta intră tot felul de teze aruncate de actorii politici, inclusiv influența externă”, a spus Doru Petruți.

„Ca percepție publică, CC a fost întotdeauna percepută ca fiind „creativă” și în permanență asociată ca fiind subordonată sau asociată cu o forță politică sau alta. În momentul acesta, pentru că emoția momentului amplifică mult toate lucrurile, oamenii de fapt sunt pe un val care prelungește cumva competiția electorală prezidențială. Atestăm interpretări stranii din partea populației, inclusiv legate de amestecul extern, inclusiv de faptul că lupta politică se duce pe multe fronturi. De asemenea, există percepții că jocurile sunt făcute demult și că Moldova oricum urmează un curs care nu e decis de cetățeni și de politicienii moldoveni. Pe de altă parte, există emoția că suntem gata să producem o schimbare foarte pregnantă. Personal, văd similarități cu ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani în Ucraina, unde a fost un val teribil de emoții, într-o perioadă scurtă de timp, generat de președintele Zelenski – un actor devenit președinte”, a spus directorul general [imas].  

Dezbaterea publică „Despre starea de urgență în țară și la Curtea Constituțională: motive, actori, soluții” este ediția a 184-a din ciclul „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”, desfășurat de IPN, cu susținerea Fundației germane „Hanns Seidel”.