Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă neapărat poziția finanțatorilor. Prin publicarea unei serii de digest-uri, cu suportul experților din domeniu, Transparency International – Moldova  își pune scopul de a informa în mod accesibil populația pentru a dezvolta atitudini vis-a-vis de situații și politici de rezonanță.

Problemele sectorului financiar, în general, și ale sectorului bancar, în particular, au fost acumulate pe parcursul anilor, indiferent de regimurile și partidele aflate la guvernare. Sectorul bancar din Republica Moldova este acel element care a făcut posibilă transformarea țării într-o spălătorie regională de mijloace financiare de proveniență dubioasă, începând cu anul 2005. De asemenea, acest sector a fost utilizat pentru stoarcerea resurselor financiare din rezervele valutare ale Băncii Naționale a Moldovei (BNM) în 2014, furtul miliardelor, cu o convertire ulterioară a datoriilor și golurilor în datorie de stat. Toate acestea au generat riscuri majore pentru securitatea statului, a sistemului financiar, dar și pentru cetățeni în parte. Aceste riscuri sunt generate de tranzitarea și extragerea resurselor financiare ale Republicii Moldova, ale cetățenilor care muncesc inclusiv peste hotare, și plasarea lor în zone off-shore, în bănci comerciale riscante, de mâna a doua, într-o jurisdicție aflată sub efectul sancțiunilor internaționale (Federația Rusă).

Evoluțiile recente ale sectorului financiar-bancar local scot în evidență două etape distincte de erodare a siguranței sectorului, care la un moment dat s-au intercalat:

2005-2014 – spălătoria banilor de proveniență ilicită și dubioasă din regiune prin sistemul bancar cu ajutorul sistemului judecătoresc și sub protecția/îndrumarea/ghidarea a celor de la putere;

2014-2016 – furtul miliardelor din sistemul bancar, inclusiv din BNM, cu convertirea golurilor create în datorie de stat, pusă pe umerii cetățenilor simpli, furtul fiind conceput și realizat de grupuri de interese cu participarea reprezentanților elitelor politice, în condiții de captivitate a instituțiilor statului și a conducătorilor acestora, vulnerabili și șantajabili.

Conceptul „spălătoriei” este descris cu lux de amănunte în nota unui consilier prezidențial din iunie 2005. Cele descrise au fost realizate pe parcursul anilor, fapt care a contribuit la spălarea și tranzitarea a miliarde de dolari din străinătate prin sistemul bancar, cu legalizarea asigurată de justiția locală. Această schemă a lucrat până în 2004 cu băncile din Letonia. Condiția categorică impusă Letoniei la momentul aderării în Uniunea Europeană a fost transparența sectorului bancar și eliminarea spălătoriilor financiare din practica bancară. Respectiv, schemele și-au găsit susținători influenți în Republica Moldova.

Principalele elemente care au fost determinante și au transformat Moldova într-o spălătorie regională de proporții sunt:

-         Modificarea masivă a legislației care reglementează activitatea sectorului bancar – Legea cu privire la BNM și Legea instituțiilor financiare – 2007;

-         Modificarea Codului fiscal și eliminarea impozitului pe venit, băncile nefiind obligate să raporteze proveniența veniturilor din fluxurile financiare de miliarde care urmau să tranziteze Moldova – 2007;

-         Eliminarea din Codul penal a prevederilor ce țin de operațiunile cu gajul și răspunderea penală a managerilor băncilor pentru lipsuri și subevaluarea gajului – 2008;

-         Eliminarea taxei de stat stabilite ad-valorem și plafonarea plăților, astfel facilitând legalizarea în instanțe a miliardelor tranzitate – 2010;

-         Încercări de atac și preluare a controlului asupra BEM, inițial asupra acționarilor mici, ulterior și asupra statului, cu includerea băncii în spălătoria regională, tentative reușite definitiv în septembrie 2013, când statul a cedat benevol și ilegal pachetul majoritar de 56,1% unor reprezentanți ai grupurilor de interese (a se vedea Kroll 1 și alte rapoarte relevante făcute publice).

Cazul BEM

Cazul BEM, bancă deținută majoritar de către Stat, este un exemplu clar de raider, devalizare și decapitalizare aplicate de câteva grupuri de interese, lucruri amplificate din 2011 cu atac raider asupra celor 18,5% pentru a intra în acționariatul BEM.

BEM a fost controlată periodic de către stat, iar la anumite perioade – de către grupuri de interese intrate netransparent în acționariatul BEM, datorită inacțiunii și aprobărilor tacite din partea instituțiilor statului, inclusiv BNM.

BEM a fost atacată cu scopul lipsirii statului de pachetul majoritar în două etape regizate diferit:

-         Până în august 2012, miza atacului a fost declararea neconstituționalității HG nr. 1214e din 17.12.1998 și HG nr. 78 din 02.02.1999. Ca urmare, noii „acționari” legalizați abuziv de către BNM în 2012 au devenit acționari majoritari, iar statul – minoritar cu 14,2 %. Scenariul a fost zădărnicit și bloca ulterior, chiar dacă în contestarea la Curtea Constituțională depusă de către deputații Reidman, Sîrbu și Vitiuc se considera că statul trebuie să rămână minoritar, cu 14,2%, la BEM.

-                    În perioada septembrie 2012 - septembrie 2013, miza a fost decapitalizarea forțată și accelerată a BEM, regizată de anumite centre de luare a deciziilor. Prin acest scenariu s-a dorit crearea unei percepții de probleme financiare care ar determina statul să cedeze controlul asupra BEM – fapt realizat în septembrie 2013. În cele din urmă, statul a cedat ilegal pachetul majoritar gratis, printr-o schemă impusă de anumite centre de interes, conectate la interese regionale din afara țării.

-                     În rezultatul spălătoriei regionale de resurse financiare pe baza sistemului bancar și a sistemului judiciar din Moldova au fost spălate mijloace provenite din delapidări de fonduri bugetare din Rusia (cazul Magnitky prin BEM, fapt confirmat în corespondența cu autoritățile Republicii Moldova), zeci de miliarde de dolari de proveniență dubioasă din Rusia prin intermediul Moldinconbank (investigația internațională dar și locală fiind în derulare, dar cu mare întârziere). Sunt cunoscute multiple alte cazuri de utilizare a băncilor din Republica Moldova, asupra cărora sunt pornite investigații internaționale, inclusiv în SUA, privind spălări de bani, delapidări de fonduri care au aparținut atât persoanelor fizice, cât și celor juridice din străinătate. Lista băncilor implicate din Republica Moldova este în creștere.


Incorporarea BEM și crearea unui nucleu al schemei mari urma, probabil, să se întâmple odată cu cedarea unui pachet important de acțiuni unor grupuri de influență din Federația Rusă în 2014 (parțial realizate prin cedarea primelor 25% din acțiunile BEM celor de la VEB Kapital, FR). Acest scenariu s-a oprit în implementare odată cu începerea unor investigații interne în Federația Rusă, în 2014, cu reținerea unor persoane influente în mediul politic și bancar, conectate la spălătoria regională și schemele aplicate în Republica Moldova. Totodată, câteva bănci comerciale din Rusia au fost lipsite de licență de activitate după ce au fost implicate în spălătorie. Respectiv, și miza încorporării BEM, precum și a altor două bănci (făcând parte din același grup de proprietari și beneficiari, Kroll 1) a dispărut. Iar aceste 3 bănci au devenit o povară pentru noii proprietari și beneficiari, de care trebuia de scăpat.

Din iunie 2014 a început trecerea de la spălătorie regională la furtul miliardelor din sectorul bancar local.

Elementele determinante ale începutului furtului miliardelor din sistemul bancar al Republicii Moldova cu implicarea, susținerea și coordonarea instituțiilor, conducătorilor acestora și exponenților politici sunt:

BEM, nefiind deja atractivă ca parte din spălătorie, a devenit o “minge fierbinte” în mâinile deținătorilor. Din iunie 2014, în lipsa unei supravegheri speciale instituite de BNM la BEM, începe atragerea agresivă a depozitelor bancare de la populație prin cele mai mari dobânzi oferite în sistemul bancar pentru a cere ulterior credite de urgență de la BNM;

În iulie și septembrie 2014, se modifică legislația din domeniul bancar și financiar. Astfel, prin angajarea de răspundere a guvernului Leancă, sunt create premise legale de creditare de urgență a băncilor comerciale în dificultate de către BNM cu garanția guvernului;

-                     În noiembrie 2014, în ședință secretă, guvernul decide alocarea a 9,6 miliarde lei de la BNM celor trei bănci (BEM, Banca Socială și Unibank). Decizia a fost luată contrar legislației, întrucât nu a fost instituit nici organul abilitat să declare situații de criză, și nici criza nu a fost anunțată oficial;

-                     Raportul Kroll 1 atestă caracterul fraudulos al operațiunilor financiare dintre instituțiile bancare (nu doar cele 3, cel puțin 7 la număr), efectuate în scopul scoaterii din sistemul bancar a miliardelor în jurisdicții dubioase și off-shore, și compensării lipsurilor din rezervele BNM;

-                    Este de remarcat complicitatea și coordonarea deciziilor a trei instituții autonome în aceiași zi de 27 noiembrie 2014: BNM decide asupra administrării speciale; CSJ decide că emisia de acțiuni prin care statul a rămas din majoritar doar un acționar cu 33% (septembrie 2013) este ilegală și întoarce statului poziția de acționar majoritar; Consiliul Concurenței decide inițierea investigației asupra ajutorului de stat prin creditarea de la BNM celor 3 bănci. De fapt, prin aceste acțiuni concertate, statului i-au fost transmise datoriile și gaura de la BEM;

-                    Pe 28 noiembrie 2014, cu mare întârziere și evitând etapa de supraveghere specială, prevăzută de Legea instituțiilor financiare, BNM introduce administrarea specială și la BEM, și la Banca Socială, când resursele financiare deja erau scoase din bănci;

-                    Din raportul BNM se vede clar că mai puțin de jumătate din resursele oferite în 2014-2015 de BNM celor trei bănci au fost folosite conform destinației – pentru acoperirea depozitelor persoanelor fizice (http://bnm.org/ro/content/informatie-cu-privire-la-banca-de-economii-sa-bc-banca-sociala-sa-si-bc-unibank-sa). Cealaltă parte a fost utilizată în alte scopuri, inclusiv pentru a crea venituri nemeritate din speculații valutare în primele 6 luni ale anului 2015;

-                     Prin a doua decizie secretă, în martie 2015, guvernul Gaburici a alocat încă 5,4 miliarde lei pentru acoperirea și achitarea depozitelor persoanelor fizice.

Ca urmare, au avut loc extragerea miliardelor din băncile comerciale, iar apoi și extragerea din rezervele valutare ale statului. Ulterior, toate consecințele financiare au fost trecute din nou pe seama statului, adică pe fiecare cetățean sub formă de povară fiscală în creștere, distragere de mijloace bugetare pentru acoperirea golurilor în detrimentul proiectelor sociale (educație, medicină, protecție socială) și de infrastructură (drumuri, acces la apă și dezvoltare).


De la spălătorie, prin furt, la datorie de stat

La 26 septembrie 2016, prin asumarea răspunderii, guvernul decide transpunerea datoriilor create pe umerii cetățenilor. Astfel a fost realizat scenariul conceput de guvernare în 2014, când au fost modificate legi pentru ca furtul să aibă loc, când prin decizii secrete au fost alocate resurse creditare de la BNM, cunoscând că băncile comerciale nu vor întoarce creditele la BNM – un fel de credite neperformante de miliarde oferite de BNM.

Convertirea a 13,34 miliarde lei în datorie de stat pentru următorii 25 de ani înseamnă:

-                     Triplarea datoriei interne de stat de la 7,2 miliarde lei la începutul anului 2016 la peste 22 miliarde lei la finele anului 2016.

-                     Costuri bugetare de stingere și deservire a celor 13,34 miliarde lei în sumă totală de 25 miliarde lei în următorii 25 de ani.

De remarcat și standardele duble la stabilirea dobânzilor aplicate de guvernare și BNM. Astfel, aceleași resurse au costat beneficiarii și proprietarii băncilor doar 0,1%, iar cetățenii vor plăti 5% anual următorii 25 de ani, adică dobânzi de 50 de ori mai mari. Explicațiile BNM privind abordări diferite la stabilirea acestor dobânzi sunt prezentate mai jos:

"Rata dobânzii la creditele de urgență de 0.1 la sută anual a fost stabilită luând în considerație capacitățile limitate de deservire a creditelor de către băncile în dificultate. Aplicarea unei rate a dobânzii mai mari urma să diminueze mijloacele disponibile ale băncilor pentru stingerea obligațiunilor față de creditori. De asemenea, o valoare mai mare a dobânzilor ar fi majorat și mai mult sumele ce urmează a fi recuperate din băncile respective." - despre dobânzile la creditele de urgență de la BNM celor trei bănci în 2014-2015, cunoscând din start că acestea nu vor fi întoarse.

"Rata de 5.0 la sută anual a fost aplicată în baza faptului că la momentul de față Banca Națională a Moldovei promovează un regim de țintire a inflației la un nivel de 5.0 la sută anual. Aceasta permite ca suma achitată în termen reali să rămână neschimbată, iar Banca Națională a Moldovei să evite pierderi suplimentare legate de deprecierea datoriei (la fel, în termeni reali). În cazul unei dobânzi medii mai joase de 5.0 la sută,   dobânda în termeni reali ar fi fost negativă, însemnând astfel creditarea directă de către BNM a Guvernului, fapt interzis de lege și de standardele internaționale." - despre dobânzile la datoria de stat asumată prin “legea Filip” (26 septembrie 2016). Din cele spuse mai sus reiese că creditarea directă de BNM a guvernului este interzisă prin lege și standardele internaționale, în același timp, fiind posibilă creditarea de BNM a beneficiarilor fraudei bancare. Cum interpretăm: duble standarde? sfidarea bunului simt? interese și complicitate?Sectorul bancar este controlat de câteva grupuri de interese, generând riscuri suplimentare. Sunt evidente lipsa transparenței în raport cu beneficiarii efectivi finali, expunerile mari față de unii clienți, creditarea persoanelor afiliate în portofoliile băncilor, precum și creditele neperformante mari în rezultat. Nu e vorba doar de băncile în proces de lichidare. Aceste concluzii vin și ca urmare a celor întâmplate în 2014, când 3 instituții bancare au ajuns în situații „deplorabile” în mod coordonat, urmare a unor scenarii similare.

În opinia experților, riscurile de contaminare a sistemului financiar persistă. Alte câteva instituții financiare pot fi parte ale aceluiași scenariu pe viitor, nu doar din sectorul bancar, dar și în asigurări, leasing și asociații de economii și împrumut. Banii cetățenilor încredințați acestor entități sunt în pericol, în mare parte, din cauza complicității autorităților statului cu diferite grupuri de interese care administrează fluxurile financiare din Republica Moldova.