Solstițiu de iarnă 2023 - tradiții și obiceiuri. Noaptea de 22 spre 23 decembrie este cea mai lungă din an
-
22 Decembrie 2023 10:14
Astăzi are loc solstițiul de iarnă 2023, eveniment care marchează debutul iernii astronomice. Începând din 22 decembrie și până pe data de 20 iunie 2024, durata zilelor va crește continuu, iar cea a nopților va scădea în mod corespunzător. Solstițiul de iarnă, când noaptea e cea mai lungă din an La data solstițiului de iarnă, durata zilei are valoarea minimă din an, de 8 ore și 50 minute, iar durata nopții are valoarea maximă, de 15 ore și 10 minute (pentru București), relatează Digi24.ro.
La data solstițiului de iarnă, durata zilei are valoarea minimă din an, de 8 ore și 50 minute, iar durata nopții are valoarea maximă, de 15 ore și 10 minute, mai menționează sursa citată.
Solstițiu înseamnă „soare nemișcat”. În ziua în care are loc în emisfera nordică, în opoziție în emisfera sudică se află în desfășurare solstițiul de vară. În ziua solstițiul de iarnă, ce marchează începutul iernii astronomice, avem parte de ziua cea mai scurtă și noaptea cea mai lungă a anului. Soarele parcurge în decurs de un an cercul sferei cerești numit „ecliptică”.
La momentul solstițiului de iarnă, Soarele se află deci în emisfera australă a sferei cerești, la distanța unghiulară maximă de 23° 27' sud față de ecuator, el efectuând mișcarea diurnă în lungul cercului paralel cu ecuatorul ceresc, numit „tropicul Capricornului”. Aceasta explică, pentru latitudinile medii ale Terrei, inegalitatea zilelor și a nopților, precum și succesiunea anotimpurilor, potrivit Observatorului Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”.
Obiceiuri și tradiții de solstițiu
Cea mai veche referință scrisă despre o sărbătoare ce marca reîntoarcerea Soarelui (solstițiu) a fost găsită în antichitate, în Mesopotamia. Sărbătoarea, care ținea 12 zile, avea drept scop să-l ajute pe zeul Marduk să îmblânzească monștrii haosului pentru încă un an, scrie Agerpres.
În general, solstițiul este perceput ca o luptă între bine și rău. Pentru păgâni, aceasta era noaptea în care Marea Zeiță dădea naștere noului Soare, repornind astfel ciclul anotimpurilor. Romanii îi sărbătoreau în această zi pe Saturn, zeul recoltelor, și pe Mithras, zeul luminii, potrivit volumului „Zile și mituri - calendarul țăranului român”, de Ion Ghinoiu.
Obiceiurile românești din preajma solstițiului de iarnă păstrează amintirea jertfirii violente a zeului adorat, prin substituirea acestuia cu arborele sacru, bradul sau stejarul, tăiat și incinerat simbolic în noaptea de Crăciun, cu taurul, reprezentat de o mască, Capra, Brezaia, Țurca sau Borița, care, după ce însoțește unele cete de colindători, este omorât simbolic și, mai ales, cu porcul, reprezentare neolitică a spiritului grâului, sacrificat ritual la Ignatul Porcilor (20 decembrie).
Solstițiului îi sunt dedicate sute de structuri megalitice în toată Europa, în cele două Americi, Asia și Orientul Mijlociu. Chiar și popoarele care respectau calendarul lunar marcau într-un fel sau altul cele două solstiții. În Europa, astfel de construcții din piatră pentru măsurarea poziției Soarelui au fost descoperite la Stonehenge, în Anglia, și la Newgrange, în Irlanda.
Potrivit cercetătorilor, pietrele de la Stonehenge datează cu aproximație din 2050 î.Hr. și se presupune că au fost poziționate astfel încât lumina Soarelui la apus, la data solstițiului de iarnă, să cadă într-un anumit fel. Se spune că de solstițiu nu este bine să fii singur, ci trebuie să petreci în compania cuiva cea mai lungă noapte a anului. În unele părți există obiceiul de a urca un deal și de a aprinde buturugi. De asemenea, se obișnuiește să se dea de pomană oamenilor nevoiași.