A dominat arta venețiană cu o creativitate care a permis orașului să rivalizeze cu centrele artistice recunoscute anterior din Florența și Roma și a pictat unele dintre cele mai importante și eminente personalități ale vremii, inclusiv Carol al V-lea Sfântul Împărat Roman, Papa Paul al III-lea, Filip al II-lea al Spaniei și Henric al III-lea al Franței. Pe lângă portrete, el a pictat și o serie de subiecte religioase și mitologice. Pe parcursul unei cariere lungi și prolifice, opera sa s-a dezvoltat de la imaginile tradiționale renascentiste la pânze din ce în ce mai energice care au respins compozițiile echilibrate și le-au înlocuit cu asimetrie și subiecte dinamice.
A avut un impact uriaș asupra contemporanilor săi, iar pânzele sale pot fi văzute ca precursori ai dramei emoționale a artei baroce și influențând inovatorii de mai târziu. Tițian a fost cel mai faimos pentru utilizarea îndrăzneață a culorii și a reușit acest lucru prin căutarea pigmenților rari și folosindu-i în cea mai bogată și saturată formă a lor, precum și prin echilibrarea atentă a fiecărei culori cu cele alăturate ei.
De asemenea, s-a concentrat asupra efectului luminii, asupra efectelor de iluminare care valorifică culoarea, inclusiv clarobscurul, pentru a sublinia nuanțele contrastante. Prin această focalizare, el a creat distincția între arta venețiană și cea florentină, artiștii renascentiști din Florența și Roma credeau că linia este primordială, stilul renascentist venețian a fost definit de culoare și condus de Tițian.
În lucrarea „Ecce Homo”, Tițian exploatează o temă rară în pictura italiană a secolului XVI-lea, fiindu-i comandată prima dată în anul 1543.
Lucrarea Muzeului Național Brukenthal este similară versiunii din 1548 aflată la Muzeul Prado din Madrid, a versiunii din 1560 aflată la Galeria Națională a Irlandei din Dublin și a celei din 1564-1566 aflată la Galeria Uffizi din Florența. Există de asemenea o lucrare neterminată din seria Ecce Homo realizată de Tițian la Muzeul de Artă din Saint Louis Missouri, Statele Unite ale Americii.
În timpul lungii sale vieți, Titian a devenit unul dintre cei mai celebri artiști ai vremii sale, recunoscut și căutat de papi, regi și împărați. Calități precum pensulația sigură, modelajul sensibil, paleta atenuată și profunzimea emoțională caracterizează stilul târziu al lui Tițian, așa cum se vede aici.
Ioan 19:5: Deci a ieșit Iisus afară purtând cununa de spini și haina purpurie. Și le-a zis Pilat: „Iată Omul!”
Titlul acestei lucrări – „Ecce Homo” – care în latină înseamnă „Iată Omul”, revendică cuvintele care conform Evangheliei după Ioan îi sunt atribuite lui Ponțiu Pilat, guvernatorul roman al Iudeii. Le-a pronunțat în timp ce îl prezenta pe Iisus biciuit și batjocorit de soldați, evreilor adunați în fața Palatului Pretorian. Urmând ordinele lui Pilat, arhiereii și cei adunați au invocat răstignirea, guvernatorul s-a spălat pe mâini pentru a înlătura orice responsabilitate și în cele din urmă L-a trimis pe Iisus spre crucificare.
Cea mai convingătoare caracteristică a lucrării este calitatea remarcabilă a execuției figurii care iese dintr-un fundal întunecat din spate și care se deschise și luminează fața lui Iisus. În toată acceptarea sa umilă și tăcută a suferinței se întrezărește Învierea. Tițian ne arată un Hristos viu și adevărat în care realismul se manifestă în mod explicit în picăturile de sânge care coboară de pe frunte. Acest Hristos nu ne privește în față, dar posedă o forță expresivă excepțională: reușește să ne comunice o cerere mută de a tolera suferințele pe care El le poartă pentru omenitate, El e Fiul lui Dumnezeu pătruns de sfințenie.
