Sidney Poitier este primul actor de culoare care a obținut, în 1964, un premiu Oscar pentru cea mai bună interpretare, acordat pentru rolul său din „Lilies of the Field” (Crinii din câmpie, producție din 1963).

Moartea sa a fost confirmată de ministrul de externe din Bahamas, Fred Mitchell, potrivit BBC, citat de DIGI24.ro.

Născut în Miami, Florida, la 20 februarie 1927, Sidney Poitier a fost crescut la o fermă de pe Insula Cat din Bahamas, pe atunci colonie britanică, și a avut și cetățenia acestui stat pe care, de altfel, l-a și reprezentat ulterior ca diplomat.

Sidney Poitier a cunoscut sărăcia în copilărie și a avut acces limitat la educație, însă a ajuns unul dintre cei mai respectați actori ai generației sale.

Cu numeroase succese ca actor, în special în anii 1950 și 1960, din anii 1970, Poitier a început să regizeze el însuși filme de mare succes.

Pe lângă formidabilele sale abilități actoricești și regizorale, Poitier a fost cunoscut și pentru activitatea sa în diplomație. Vorbea fluent limba rusă și a fost numit ambasador al Uniunii Bahamas în Japonia din 1997 până în 2007. Din 2002 până în 2007 a reprezentat Bahamas și la UNESCO.

Plin de farmec, el a fost o inspirație pentru actorii mai tineri și va rămâne unul dintre cei mai respectați actori din istoria cinematografiei americane.

Luna trecută, s-a anunțat, de altfel, că pe Broadway se pregătește o piesă de teatru despre „cariera sa deschizătoare de drumuri”.

Un actor care scrie istorie

Apariția sa în filmul „The Defiant Ones” (Lanțul) din 1958, în care juca alături de Tony Curtis, i-a adus prima nominalizare la Oscar. Următoarea nominalizare, i-a adus premiul Oscar în 1964. De-a lungul carierei, a mai avut zece nominalizări la Globurile de Aur, două nominalizări la Premiile Primetime Emmy, șase nominalizări la BAFTA, opt nominalizări la premiile Laurel și o nominalizare la „Screen Actors Guild Awards”.

După moartea unei alte legende a cinematografiei, Kirk Douglas, în 2020, Sidney Poitier rămăsese una dintre ultimele mari vedete ale perioadei denumite „epoca de aur” din cinematografia hollywoodiană, precum și cel mai în vârstă actor deținător al premiului Oscar.

La 2 martie 2014, Poitier a apărut alături de actrița Angelina Jolie, la cea de-a 86-a ediție a Premiilor Academiei, pentru a prezenta premiul pentru cel mai bun regizor.

Actorul a fost un obișnuit al marelui ecran într-o perioadă de segregare rasială în SUA, apărând în 1965 în „A Patch of Blue” (Un petic de albastru), apoi în „In the Heat of the Night” (În arșița nopții), în 1967, unde l-a interpretat pe Virgil Tibbs, un ofițer de poliție de culoare care se confruntă cu rasismul în timpul unei anchete de crimă. În anul următor, a urmat de „Ghici cine vine la cină”, în care a jucat rolul unui bărbat de culoare cu o logodnică albă.

La 12 august 2009, actorul a fost decorat cu Medalia Prezidențială a Libertății (cea mai înaltă distincție civilă din Statele Unite), de către președintele american Barack Obama.

O viață ca în filme

Sydney Poitier s-a născut în timpul unei călătorii pe mare pe care o făceau părinții săi dinspre insula natală, Cat Island, Bahamas, către Miami, Florida, unde mergeau să vândă produsele de la fermă.  S-a născut prematur, fără prea mari șanse de a supraviețui călătoriei. A fost înregistrat la Miami, având în vedere că în momentul nașterii sale, se apropiaseră deja de coastele Floridei. Copilăria și-a petrecut-o pe insula îndepărtată, care nu avea electricitate și avea o populație de doar 1.500 de persoane.

În primii ani de adolescență, părinții l-au trimis în capitala Nassau, la niște rude, urmând să-și găsească de lucru acolo. Manifestând o înclinație către delincvența juvenilă, a fost trimis la Miami, unde avea să locuiască cu fratele mai mare.

La 16 ani, s-a mutat la New York. A mințit în legătură cu vârsta ca să se poată înrola într-un scurt stagiu în armată. Apoi și-a luat diverse slujbe, inclusiv spălător de vase, și în același timp urma lecții de actorie.

Și-a încercat norocul pe scena teatrului, dar nu a fost bine primit de către public. A petrecut următoarele șase luni dedicându-se carierei actoricești și, la cea de-a doua încercare de a urca pe scenă, a fost remarcat și distribuit în piesa „Lysistrata” de pe Broadway, scrie Agerpres.

În 1949, a fost nevoit să aleagă între roluri principale în piese de teatru și oferta regizorului Darryl F. Zanuck de a juca în filmul „No Way Out” (1950). A ales filmul, iar succesul de care s-a bucurat i-a adus noi oferte în domeniul cinematografiei.

Rolul care l-a consacrat a fost cel din filmul „Blackboard Jungle” (1955).

În 1992 a fost recompensat cu Premiul pentru întreaga activitate din partea Institutului American de Film, cea mai prestigioasă recompensă după Oscar, alăturându-se unei liste de premiați din care mai fac parte Bette Davis, Alfred Hitchcock, Fred Astaire, James Cagney și Orson Welles. „Trebuie să-i mulțumesc unui chelner evreu bătrân care și-a făcut timp ca să învețe un spălător de vase de culoare să citească”, a spus Poitier în fața publicului. „Nu pot să vă spun cum îl chema. Nu am știut niciodată. Dar citesc destul de bine acum”, a declarat el, autor, de altfel, a trei cărți autobiografice.

Poitier a fost căsătorit cu Juanita Hardy din 1950 până în 1965. S-a recăsătorit cu Joanna Shimkus, fostă actriță canadiană de origine lituaniană, în 1976. Are patru copii din prima căsătorie și doi din cea de-a doua.