De asemenea, nu conține o analiză a cadrului legal – mai exact ce prevede legea, cum a fost modificată legea pentru a facilita frauda – și nu analizează acțiunile sau inacțiunile organelor de supraveghere, cum ar fi Banca Națională a Moldovei, Centrul Național Anticorupție și Procuratura. Este comentariul expertului Comunității „WatchDog.MD”, Sergiu Tofilat, contactat de IPN.

Expertul a remarcat că BNM nu a oferit companiei Kroll toată informația, fiind omise mai multe episoade. Potrivit lui, acest lucru este vizibil, de exemplu, în cazurile descrise de Kroll cu privire la transferuri nesemnificative către „Victoriabank”, însă nu este descris deloc cazul lui Veaceslav Platon, unul de rezonanță, cu sume de zeci de milioane de euro. „E foarte curios că un caz de rezonanță, discutat pe larg în societate, care ține de judecarea lui Platon lipsește din raportul Kroll. Dar în același timp, ei descriu două cazuri mult mai nesemnificative, în comparație cu ăsta. Kroll-ul reiese din informația oferită de Banca Națională”, a notat Sergiu Tofilat.

Expertul mai spune că nu înțelege sensul de a ascunde unele informații din raport, mai ales că unele dintre acestea se strecoară în text, în alt loc, deschise. „Ar fi o logică să blurezi anumite momente, denumiri de companii, persoane, dacă cumva beneficiarii n-ar fi cunoscut informația pe care o cunoaște Kroll. Dar beneficiarii foarte bine cunosc, pentru că raportul a fost oferit procurorilor de multă vreme. Și nu exclud că informația oferită de Banca Națională către Kroll era în prealabil coordonată”, menționează expertul.

Potrivit lui, din raport reiese că acordarea creditelor se făcea într-un regim foarte rapid, fără respectarea procedurilor de creditare. Valoarea totală a creditelor contractate de firmele lui Șor în perioada anilor 2012-2014, a fost de 2,9 miliarde de dolari. Potrivit expertului, unii au interpretat că din sistemul bancar au fost sustrase 3 miliarde. Or, cele 2,9 miliarde nu arată valoarea fraudei, ci arată câți bani au fost acordați în doi ani și jumătate. O parte din credite erau pentru a acoperi credite contractate anterior. De exemplu, cu creditele accesate în 2013 se rambursau credite luate în 2012.

Sergiu Tofilat susține că cel de-al doilea raport Kroll nu răspunde la întrebarea care este valoarea fraudei. Or, această valoare poate fi calculată foarte simplu. Mai exact, este necesară o analiză a portofoliilor de credite ale celor trei bănci, din momentul în care BNM a introdus administrarea specială la băncile respective. Din valoarea totală trebuie exclusă suma creditelor acordate companiilor reale, care activează, au depus gaj etc. Respectiv, va rămâne suma creditelor fictive, care și va constitui valoarea fraudei.

În ceea ce ține de acțiunile și inacțiunile organului de supraveghere a sistemului bancar, Sergiu Tofilat a menționat că, încă în etapele incipiente, BNM nu a acționat la achiziția acțiunilor Unibank, în 2012, și nici la achiziția de la Banca Socială, în 2013. În cazul Unibank, 21 de persoane fizice și juridice în aceeași zi au cumpărat pachete de acțiuni mai mici de 5%, cu bani împrumutați. Potrivit lui Sergiu Tofilat, este imposibil să nu-ți dai seama că este ceva suspect. Evident că este o acțiune concertată, pentru a schimba managementul băncii. BNM urma să verifice și să întreprindă acțiuni, dar nu a făcut-o. La fel s-a întâmplat și în 2013.

Întrebat despre lista beneficiarilor finali, care nu a fost publicată împreună cu raportul, și care, potrivit președintelui comisiei parlamentare de anchetă, s-ar afla la Procuratură, fapt infirmat de procurorul general, Sergiu Tofilat consideră că acest lucru poate fi clarificat foarte simplu. Și aceasta pentru că, atunci când se transmite un document de la o instituție către alta, există o un document confirmativ, care indică numerele de file. Agenția Kroll a transmis acest document către BNM, BNM către procuratură etc. De asemenea, potrivit expertului, și Kroll poate confirma sau infirma dacă a transmis o astfel de listă cu beneficiari.