Cantitatea de gaze identificată este atât de mare, încât dacă vinovații nu vor fi găsiți și opriți, refacerea stratului de ozon ar putea fi întârziată cu un deceniu, scrie The Guardian.

Sursa noilor emisii provine din Asia de Est, dar găsirea exactă a locației necesită o amplă investigație.

Emisiile provin de la folosirea clorofluorocarburi (CFC), considerate a fi unele dintre cele mai dăunătoare chimicale la nivelul stratului de ozon.

CFC-urile erau folosite de obicei în spumele poliuretanice pentru etanșări sau în refrigerenți.

Clorofluorocarburile au fost interzise în 1987, prin Protocolul de la Monreal, un acord internațional care viza stoparea chimicalelor care mănâncă stratul de ozon – în special CTC-urile.

Documentul a fost implementat într-un ritm lent, însă în 2007, producția de CFC-11, cea mai distructivă clorofluorocarbură, era aproape zero, subliniază cotidianul britanic.

Creșterea acestor emisii de CFC-11 a fost observată de Stephen Montzka și de către colegii săi din US National Oceanic and Atmospheric Administration (NOAA), care monitorizează chimicalele din atmosferă.

„Fac acest lucru (monitorizarea – n.r.) de 27 de ani și niciodată nu am văzut așa ceva (o asemenea cantitate de CFC – n.r.). Am fost șocat. Noi acționăm ca un fel de detectivi ai atmosferei, iar când lucrurile o iau ranza, sunăm alarma”, a declarat Montzka, citat de The Guardian.

Iar semnalul de alarmă a ajuns în birourile de ecologie de la ONU. Erik Solheim, directorul executiv al UNEP, programul ONU pentru protecția mediului, cere o anchetă urgentă privind aceste emisii.