Persoanele care au fost inactive fizic cel puțin doi ani înaintea pandemiei sunt mai susceptibile de a fi spitalizate, de a necesita terapie intensivă și de a muri din cauza COVID-19 decât pacienții care au urmat în mod constant recomandările de activitate fizică, potrivit acestei cercetări, publicate în British Journal of Sports Medicine.

Ca factor de risc pentru o formă gravă de boală, inactivitatea fizică este depășită doar de vârsta înaintată și de un istoric de transplant de organe, potrivit cercetătorilor.

De fapt, prin comparație cu alți factori de risc, cum ar fi fumatul, obezitatea, hipertensiunea arterială, bolile cardiovasculare sau cancerul, "inactivitatea fizică a fost cel mai important factor de risc în toate rezultatele", au subliniat aceștia.

Factorii de risc cei mai asociați cu o formă severă de COVID-19 sunt vârsta înaintată, sexul masculin și anumite patologii preexistente, cum ar fi diabetul, obezitatea și bolile cardiovasculare.

Însă factorul inactivitate fizică nu fusese încă explorat. Pentru a studia impactul său potențial asupra severității infecției, spitalizării, perioadei petrecute la terapie intensivă și decesului, cercetătorii au comparat evoluția a 48.440 de adulți infectați cu COVID-19 în perioada ianuarie-octombrie 2020 în Statele Unite.

Vârsta medie a pacienților a fost de 47 de ani și aproape două treimi dintre aceștia au fost femei (62%). În medie, indicele lor de masă corporală (IMC) a fost de 31, imediat peste pragul de obezitate.

Aproximativ jumătate nu aveau boli anterioare, cum ar fi diabetul, bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC), o boală cardiovasculară sau renală și cancerul. Circa 20% prezentau unul dintre acești factori de risc și aproape o treime (32%), doi sau mai mulți.

Toți își declaraseră nivelul de activitate fizică regulată de cel puțin trei ori între martie 2018 și martie 2020 în timpul vizitelor la clinicile ambulatorii.

Dintre aceștia, 15% s-au descris ca fiind inactivi (între 0 și 10 minute de activitate fizică pe săptămână); 7% au dat asigurări că respectă sistematic directivele sanitare (cel puțin 150 de minute pe săptămână). Restul au raportat că au făcut mișcare într-o oarecare măsură (între 11 și 149 minute pe săptămână).

Aproximativ 9% din total au fost spitalizați, iar 2% au murit.

După ce au luat în considerare diferențele datorate vârstei, etniei și comorbidităților, cercetătorii au ajuns la concluzia că pacienții sedentari cu COVID-19 au fost de două ori mai predispuși să fie spitalizați decât cei care s-au declarat cei mai activi.

De asemenea, aceștia au fost cu 73% mai predispuși să aibă nevoie de terapie intensivă și de 2,5 ori mai predispuși să moară din cauza infecției.

Pacienții care nu au avut niciun fel de activitate fizică au fost, de asemenea, mai predispuși să fie spitalizați și să moară din cauza infecției decât cei care obișnuiau să facă mișcare într-o oarecare măsură.

Cu toate acestea, studiul nu oferă dovezi ale unei legături directe între lipsa exercițiilor fizice și rezultatele obținute.