Petru CĂRARE (n. 13 februarie 1935, Zaim, județul Tighina; azi, raionul Căușeni), scriitor român din Basarabia. Absolvă școala medie din Căușeni în 1953. Urmează Facultatea de Jurnalistică a Școlii Centrale a Comsomolului din Moscova (1954-1956), iar în 1969 absolvă Cursurile Superioare de Literatură de pe lângă Institutul „M. Gorki” din Moscova. Activează în calitate de redactor coordonator în departamentele de satiră și umor ale mai multor publicații republicane. În 1964 devine membru al Uniunii Scriitorilor din RSSM. Debutează editorial în 1962 cu volumul de versuri Soare cu dinți, asupra conținutului căruia a intervenit cenzura comunistă. Și mai dramatică e soarta volumului de versuri satirice Săgeți (1972), al cărui tiraj este scos din librării și nimicit. Dintre alte titluri mai menționăm: Trandafir sălbatic (1965), Stele verzi (1967), Versuri (1970), Oglinzi (1974), Parodii și epigrame (1976; 1981), Penița și bărdița (1988), precum și cărțile pentru copii Cale bună, Ionele! (1962), Ploaie cu soare (1964), Ce culoare are vântul? (1968), Umbrela (1970), Ionică Tropoțel (1978), Broscuța cea isteață (1983), Tropoțel și toți ceilalți (1987) ș.a. Opera lui Petru Cărare cuprinde, de asemenea, proză (volumele de proză scurtă Zodia musafirului (1970) și Între patru ochi (1979)), precum și piese de teatru: Umbra Domnului, Străinul, Portretul, Logodna cu bucluc, Drum deschis.

Pentru creația sa, Petru Cărare a fost distins cu medalia „Mihai Eminescu” (1996), cu Premiul Național pentru Literatură (2000) și cu Ordinul Republicii (2010).

Evenimentul va avea loc joi, 14 februarie, la ora 18.15, la Librăria din Centru, Editura Cartier.