Pentru prima dată localitatea Chișinău este atestată documentar într-un  hrisov  scris în limba slavonă, emis de domnitorii Ilie și Ștefan pentru Oancea-logofăt, în care  printre altele citim “La Bâc, de cealaltă parte, pe valea ce cade în dreptul Cheșenăului lui Acbaș, la izvorul unde este Seliștea Tătărească, în dreptul păduricii”.

Denumirea localității provine de la un monumentul turanic Cheșeneu, consideră istoricul Andrei Eșanu, dat fiind că în perioada secolelor 13-14, teritoriul orașului se află sub stăpânirea tătarilor din Hoarda de aur, ulterior izgoniți de către localnici:

„Denumirea Chișinău, pare să fie de origine turanică, tătară. Vine de la un cuvânt oriental Cheșene. Există mai multe păreri, dar se pare că ar fi fost vorba de o veche înhumare a unor turanici, care au trecut pe aceste meleaguri, o somitate, un comandant mare al lor, căruia i-a fost înălțat un mauzoleu. Probabil ori era, ori a apărut în Evul Mediu o așezare umană românească, la care s-au alăturat și mongolo-tătarii”, a afirmat istoricul.

Chișinăul este atestat apoi documentar în actul prin care Ștefan cel Mare întărește localitatea unchiului său, Vlaicu Pârcălab, emis în 1466. După aceasta localitatea fiind transmisă urmașilor pârcălabului, până la o strănepoată, Vasutca. Andrei Eșanu :

„Această localitatea figurează permanent în izvoare, fiind transmisă moștenire urmașilor lui, mai întâi fiicei, apoi nepoților, până ajunge la o strănepoată, pe nume Vasutca. În 1571 ținea minte acestă Vasutca, că este strănepoata pârcălabului Vlaicu și se atestă că ea vinde această moșie unui alt domnitor moldovean”, a adăugat Andrei Eșanu.

Conform actelor istorice atestate, Chișinăul a fost pentru o perioadă și proprietate a unor mănăstiri ieșene, de la Ierusalim și chiar de la Muntele Sinai. În secolul 17 Chișinăul devine un important oraș, al treilea ca importanță în Moldova, după Iași și Botoșani.

După cum menționează istoricii, originalele primelor documente în care este pomenită capitala noastră nu s-a păstrat, au rămas doar niște copii, care se află în România. În opinia academicianul Andrei Eșanu, ar fi frumos ca aceste copii să fie aduse și la Chișinău, găsindu-și locul chiar în muzeul orașului din incinta Turnului de apă.