Pe 19 iunie, are loc un atac al gardiștilor și cazacilor transnistreni asupra poliției moldovenești din Tighina. Polițiștii reușesc să se mențină pe poziții, iar noaptea târziu în ajutor le vin alte detașamente de polițiști și voluntari de la Varnița.

În dimineața de 20 iunie, orașul era în cea mai mare parte sub controlul trupelor moldovene. Tancuri ale Armatei a 14-a a Federației Ruse încearcă să forțeze podul dinspre Tiraspol spre Tighina, dar sunt oprite de forțele moldovene.

Încep cele mai sângeroase lupte de pe întreaga durată a războiului de pe Nistru. Timp de două zile, pe 20 și 21 iunie, asupra Tighinei se trage cu armament greu. Concomitent sunt atacate localitățile Dubăsari, Cocieri, Doroțcaia, Coșnița.

În final, trupele ruse și cele transnistrene reușesc să forțeze podul și să intre în oraș. În urma acestor lupte și-au pierdut viața aproximativ 200 de militari și civili moldoveni, alți 300 au fost răniți.

Consiliul militar al Armatei a 14-a îi înaintează un ultimatul președintelui moldovean Mircea Snegur, cerându-i să înceteze acțiunile armate.

Pe 21 iulie 1992 președintele rus de atunci, Boris Elțin, și președintele Republicii Moldova, Mircea Snegur, semnează la Moscova acordul de încetare a focului care a pus capăt confruntărilor armate dintre Chișinău și Tiraspol, nu însă și celor de ordin politic sau economic.