Ion Ciocanu este unul dintre cei mai  reputați critici literari din Basarabia, recunoscut mai ales pentru curajul său întru apărarea corectitudinii limbii și atitudinea intransigentă față de politica de deznaționalizare a românilor basarabeni. 

Autor a numeroase studii critice despre operele colegilor săi, a multor lucrări publicistice despre corectitudinea limbii române, Ion Ciocanu a fost și este și un promotor și apărător al acesteia.

Aflându-se un timp în fruntea departamentului de Stat al Limbilor și în funcția de Șef al Direcției de promovare a limbii oficiale și Control asupra Respectării Legislației Lingvistice din cadrul Departamentului Relații Interetnice și Funcționarea Limbilor, a trudit mult ca să repună pe făgașul său firesc limba română, ce timp de decenii a fost ținută în rol de cenușăreasă la ea acasă.

Faima sa de om cu demnitate și curaj vine din chiar primii ani ai carierei sale, pe care a început-o cu o mustrare aspră și izgonire din funcția pe care o ocupa la Universitate, din cauza unui articol despre Ion Druță, relatează Vasile Malanețchi, director adjunct al Muzeului de Istorie al Literaturii Mihail Kogălniceanu, din cadrul Uniunii Scriitorilor:

„Iată ziarul Chișinevskii Universitet, al cărui redactor era Ion Ciocanu. Și în pagina a treia găsim un articol semnat de el despre cartea lui Ion Druță, “Povara bunătății noastre”. Articolul a apărut, dar odată cu el au apărut și problemele. A fost tradus în limba rusă, cu ocazia destituirii lui din funcția de redactor, i s-a aplicat o mustrare aspră pe linie de partid. Aici avem o caracterizare făcută de către superiorii săi, tot cu acest prilej. Iar în dreapta găsim și cererea sa de eliberare din funcție…”

Însuși scriitorul Ion Ciocanu își amintește de acele momente care i-au marcat viața, dar i-au fost și probă de tărie :

„Am vrut să public articolul despre Ion Druță și m-am gândit mai întâi la “Tinerimea Moldovei”, pentru că mai publicat și alte articole. Fratele lui George Meniuc, un lucrător bun, de altfel, inimos, mi-a spus – ce, ești nebun, tinere, nu știi că Ivan Ivanovici Bodiul este împotriva acestui roman al lui Druță?...”

Despre ce era vorba? Despre aceea că Druță scria despre niște grămezi enorme de porumb, ce putrezea, ieșeau aburii din porumbul acela lăsat pe la gări și aici lumea murea de foame, era pe timpul foametei. Cine i-a dat voie lui Druță să spună că la noi a fost foamete?.. M-am angajat atunci eu să-l public, pentru că pe lângă lector, mai eram redactor, pe baze obștești, al ziarului universitar…

Numit și un salahor al literaturii, Ion Ciocanu face parte din generația celor care au activat într-o perioadă dificilă, care trebuie studiată și cunoscută de cei tineri, spune scriitorul Vladimir Beșleagă:

„Sarcina muzeului nostru este de a porni să studieze cum s-a produs procesul literar la noi în perioada totalitară. Atâtea cărți au fost tăiate, au fost arestate. Atâta luptă s-a dus pentru a edita o carte! Ioan știe, cunoaște lucrurile astea Dacă s-ar face o analiză și o sinteză a ceea ce s-a întâmplat, s-ar vedea că singurii care au rezistat în perioada totalitarismului și opresiunii au fost scriitorii prin cărțile lor… Lucrurile acestea despre rezistența scriitorilor – dar a fost și rezistența organizată, un Filimon Bodiu, spre exemplu- generațiile mai noi nu le cunosc.”

Ion Ciocanu s-a născut la 18 ianuarie 1940, în comuna Tabani, județul Hotin, România, azi raionul Briceni, Republica Moldova. Este autorul unui impresionant număr de culegeri și studii, printre care  Caractere și Conflicte, Articole și cronici literare, Chișinău, Unele probleme de estetică, Dialog continuu, Zborul frânt al limbii române (1999), Realitatea în cuvânt și cuvântul în realitate (2002), Conștientizarea greșelii , Atât de drag... Microeseuri de dragoste pentru cuvânt, a unei Literaturi Române contemporane din Republica Moldova și multor altor opere, care rămân în fondul de aur al literaturii române, așteptându-și cititorii de astăzi și de mâine.