Sărbătoarea Sfântului Vasile cel Mare pe stil nou. Ce este bine să faci în prima zi a anului
-
01 Ianuarie 11:30
Anul începe cu sărbătoarea Sfântului Vasile cel Mare (stil nou), unul dintre cei mai importanți părinți ai Bisericii Ortodoxe și unul dintre cei mai mari teologi creștini, considerat „păzitor de duhuri rele”.
În ziua de Sfântul Vasile cel Mare, tradiția spune este bine să verși vin pe masă, să spargi un pahar alb, să răstorni cutia de chibrituri sau să dai de pomană unui om sărac, ca să ai noroc tot anul. Tradiția populară mai spune că ai noroc dacă prima persoană care intră în casă pe 1 ianuarie este bărbat, potrivit HotNews.ro.
Sfântul Vasile, episcopul Cezareii, este unul dintre cei mai importanți părinți ai Bisericii Ortodoxe și unul dintre cei mai mari teologi creștini. S-a născut în Pont în jurul anului 329 și a murit în Cezarea în ziua de 1 ianuarie 379.
Provenea dintr-o familie creștină binecunoscută – tatăl său, Sfântul Vasile cel Bătrân, a fost un renumit învățător în Pont, iar sora sa, Macrina, și fratele său, Grigore din Nyssa, au devenit de asemenea sfinți. Sfântul Vasile a studiat la Cezarea, la Constantinopol și la Atena, remarcându-se încă de tânăr prin profunde cunoștințe în filosofie, astronomie, geometrie, medicină și retorică. Sub influența sorei sale Macrina, Vasile se apropie mai mult de biserică, iar episcopul Cezareii, care îl aprecia deosebit de mult, îl încurajează să accepte o slujbă bisericească. În căutarea căilor spre perfecțiune, Vasile vizitează multe mănăstiri din Egipt, Siria, Palestina și Mesopotamia. La întoarcerea în Pont, el înființează o mănăstire pe malul Irisului. Scrierile sale din acea perioadă pun bazele vieții monahale sistematice și de aceea Sfântul Vasile este considerat părintele monahismului oriental.
În anul 370, Sfântul Vasile a fost ales episcop al Cezareii. În această înaltă funcție, el era totodată Mitropolit al Cappadociei și Exarh al Pontului, autoritatea sa întinzându-se între Balcani, Mediterană, Marea Egee și până la Eufrat. A depus eforturi susținute pentru organizarea bisericii și a luptat pentru drepturile clerului, totodată punând un mare accent pe temeinica pregătire canonică și spirituală a preoților.
O mare atenție a acordat Sfântul Vasile săracilor și celor oprimați, inițiind nenumărate acte de caritate. Dragostea sa față de semeni s-a concretizat mai ales în așezământul filantropic, numit de credincioși Vasiliada. Acest așezământ a fost construit la marginea Cezareei. Aici au fost adunați cei înfometați și abandonați, spre a fi hrăniți. Potrivit cercetătorilor, fiecare boală își avea rezervată clădirea și personalul necesar pentru îngrijire.
Sfântul Vasile a murit în anul 379, iar la înmormântarea sa au participat mulți creștini, evrei, păgâni, localnici și străini, ca dovadă a popularității sale.
Scrierile sale au o mare importanță teologică și au fost traduse pe tot globul. Sfântul Vasile a scris câteva cărți împotriva lui Eunomius și a arianismului în general, în care apără teza Trinității. În „De Spiritu Sancto”, Sf. Vasile tratează chestiunea Sfântului Duh și combate anumite mișcări din Macedonia care negau existența Duhului Sfânt. El a scris de asemenea un mare număr de lucrări exegetice despre Psalmi, Isaia și Iov, 24 de predici și a ținut multe discursuri. Alte importante scrieri ale sale sunt: Regulile Monahale, Moralele, Despre Judecata lui Dumnezeu, Despre Religie și 366 de epistole, multe cu caracter dogmatic iar altele apologetice.
Numele Vasile este foarte răspândit în toată lumea creștină. Acesta provine din grecescul „basileios”, care la rândul lui înseamnă „rege”, „împărat”, „bazileu”. Latinii l-au redat prin Basilius.