Vestea tristă a fost confirmată de către soția sa, Tamara Cibotaru. ”Decesul a fost constatat de către medici, în jurul orei 12.00, când au venit la solicitare acasă la noi. În afară de faptul că a rămas acum mai bine de 10 ani orb, el suferea de o boală incurabilă. Suntem dintr-un sat. Am avut o căsnicie fericită. Avem doi feciori – Eugen și Dorin”, a mai spus Tamara Cibotaru, potrivit sursei citate. 

Acum doi ani, la lansarea celor două volume de proză intitulate ”Către voi, prin lumina întunericului” de scriitorul Mihail Gheorghe Cibotaru, care cuprind texte noi scrise de autor în ultimii zece ani, de când și-a pierdut vederea, primul președinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur, a menționat că Mihail Gheorghe Cibotaru a fost și rămâne un scriitor realist. ”Nici un aspect din viața noastră cotidiană nu rămâne în afara operei sale. Romanul său ”Bătăușul” descrie evenimentele din 7 aprilie 2009, când mai mulți tineri au fost torturați în comisariatele de poliție. Admir caracterul lui de a scrie în orice condiții”, a subliniat Mircea Snegur.

Tot atunci, scriitorul Iurie Colesnic a afirmat că Mihail Gheorghe Cibotaru este autorul care pune problema și lasă cititorul să mediteze asupra ei. ”Este ostașul generației anilor ’60. Pe umerii acestei generații de sacrificiu au crescut scriitorii anilor ’90. Datorită generației respective, avem un trecut istoric demn de poporul nostru”, a constatat Iurie Colesnic.

În luna octombrie 2020, în cadrul unui interviu acordat pentru MOLDPRES, Mihail Cibotaru afirma că pregătește o carte de povestiri scrise pe întuneric. ”Tot aici sunt întâmplări din viața mea. Nu stau degeaba. Fiecare vrea să mai trăiască, orice vârstă ar avea. Foarte mult aș vrea ca să se limpezească situația cu pandemia, astfel încât, cineva dintre savanții de pe glob, să-i pună zăbale acesteia”, a mai spus cunoscutul prozator și publicist.

Scriitorul Mihail Gheorghe Cibotaru s-a născut la 21 iunie 1934, în satul Vărvăreuca, raionul Florești. După absolvirea școlii medii din Florești (1954), urmează cursurile Facultății de Istorie-Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1959). Lucrează ca redactor la ziarul „Tinerimea Moldovei”, redactor-șef adjunct la ziarul „Moldova socialistă”, redactor-șef la revista „Moldova” (1975-1994). În 1994-1996, deține funcția de ministru al Culturii, iar în 1997-1998 - de șef de secție la Agenția Informațională de Stat MOLDPRES.

A debutat editorial cu volumul de povestiri „Tăcerea pădurilor”, urmat de culegerea „Durerea liniștii” (1969). Romanul său „Semănătorii” (1974) este o pânză amplă despre transformările sociale ale satului. „Drumuri” (1984), „Pasăre călătoare” (1980), „Îndrăzneala” (1983) și „Eclipsa” (2005) sunt alte romane care abordează probleme sociale, ecologice și economice. În 2007 îi apare volumul de publicistică „Ministru poți și să nu fii”, iar în 2008 - cel intitulat „Ispite”. A semnat scenarii pentru filme artistice și documentare: „Întâlnirea”, „Cutremurul”, „Corespondentul special”, „Hora satului” ș.a. La vârsta maturității scriitoricești, debutează și ca autor dramatic: ”Ispite teatrale” (2008) și ”Alte ispite teatrale” (2013), fiecare volum conținând câte patru piese dramatice, axate preponderent pe probleme de ordin moral.

Cu mai mulți ani în urmă, scriitorul și-a pierdut vederea. Nu a căzut însă pradă disperării, continuând să fie prezent în viața literară și cea publică. Concomitent, ajutat de soția Tamara și de feciori, a învățat o metodă proprie de a scrie cu pixul pe hârtie. Astfel, după ce vreo doi ani a înșirat gândurile pe circa 1300 de file, în 2013 a scos o carte  de tulburătoare aduceri-aminte – ”Crestături pe tulpina unui destin”.  ”Aceste memorii le-am așternut prin întunericul văzului, dar și prin lumina sufletului și ambiția spiritului de a nu-mi părăsi condeiul...”, precizează autorul pe coperta a patra a volumului. Cu adevărat, nu-și părăsește condeiul, înșirând și alte scrieri, mai ales cu caracter memorialistic.

Concomitent, i-au fost tipărite mai multe lucrări de proză sau dramaturgie, scrise anterior, unele fiind solicitate de edituri: ”Bătăușul. Un rătăcit printre străini” (microromane), ”Alte ispite teatrale” (piese dramatice), antologia ”Nuvele”, toate apărute în 2013, la Chișinău și la Iași. În 2018, i-au apărut două volume de proză intitulate ”Către voi, prin lumina întunericului”. Cele două volume cuprind texte noi scrise de autor în ultimii zece ani, de când și-a pierdut vederea.

Mihail Gheorghe Cibotaru este laureat al Premiului de Stat al RSSM (1986) pentru volumul de publicistică „Sârjoaca”, al Premiului de excelență al Uniunii Scriitorilor din Moldova (2008) și al Premiului ”Opera omnia” al Uniunii Scriitorilor din Moldova (2013). În 1996 a fost distins cu Ordinul ”Gloria Muncii” și în aprilie 2015 - cu ”Ordinul Republicii”, „în semn de înaltă apreciere a meritelor deosebite față de stat, pentru muncă îndelungată și prodigioasă în domeniul de activitate și înaltă măiestrie profesională”.

Scriitorul Mihail Gheorghe Cibotaru va fi înmormântat la Cimitirul Central Ortodox de pe strada Armenească din Chișinău.