Anunțul a fost făcut public de către scriitoarea Eugenia David. ”O veste tristă mi-a parvenit azi. A plecat la ceruri Anatol Gugel – omul-minune și de o modestie excepțională, poetul romantic, meditativ, poetul filosof. A plecat la fel de cuminte și înțelept după cum a trăit. S-a născut acum 100 de ani în primăvară și a părăsit această lume, pe care a iubit-o frumos, în toamnă. Ca într-o elegie. Și totuși, viața e scurtă la orice vârstă! A fost vecinul meu de bloc. Îl admiram în toate. Era unic în felul său. Înfrumuseța totul în jur. O să-mi lipsească deoarece prezența lui printre noi mă umplea de energie pozitivă și mă străduiam să-i semen cel puțin un pic. Dumnezeu să-l ierte și să-l așeze în dreapta Sa”, a scris pe pagina sa de Facebook Eugenia David.

Anatol Gugel s-a născut la 6 aprilie 1922, la Iași, România, în familia unui avocat. Tatăl a murit de tifos, iar mama, cu copilul de șase luni, s-a întors la Chișinău, la părinții săi. Și-a făcut studiile la liceul „B. P. Hasdeu” din Chișinău, unde s-a împrietenit cu viitorul scriitor Alexandru Cosmescu. Și-a luat bacalaureatul în 1941. După absolvirea liceului și-a continuat studiile la Institutul Pedagogic din Chișinău, 1945. La începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, s-a evacuat împreună cu institutul la Buguruslan (Rusia), unde și-a continuat studiile. După absolvirea institutului, în 1944, s-a întors la Chișinău și din primăvara lui 1945 până în prezent s-a consacrat scrisului.

Potrivit ”Calendarului Național”, și-a început activitatea profesională la ziarul „Tinerimea Moldovei” în funcția de secretar executiv al redacției (1945-1960), apoi a activat la „Moldova Socialistă” (1960-1966). Din 1947 a promovat la „Tinerimea Moldovei” pleiade întregi de tineri poeți basarabeni, care ulterior au devenit nume de referință în literatura basarabeană. Ulterior a activat la revista „Moldova” (secretar executiv și redactor-șef adjunct al redacției în 1966-1996). A scris publicistică de calitate, inclusiv la rubrica permanentă „De la Naslavcea la Giurgiulești”, în revista „Moldova”. Publică prezentări la cărțile de versuri ale lui Vitalie Tulnic, Emil Loteanu ș.a. În 1997, împreună cu filologul Efim Levit și muzicologul Efim Tcaci, a devenit unul dintre fondatorii Alianței Democratice Antifasciste din Moldova. A participat la compilarea a patru colecții de documente despre istoria Holocaustului din țară. A fost redactor fondator al revistei de cultură a Uniunii organizațiilor evreiești din Republica Moldova (2001) „Nu vom uita!”. Au fost editate patru numere ale bilingvului rus-român al revistei.

A debutat cu poezii în revista „Licurici” a Liceului „B. P. Hașdeu” din Chișinău în martie 1940. Debutează editorial cu plachetele de versuri „Generația mea” (1951) și „Schimbul nostru” (1952). Este autorul volumelor de poezii: „Fereastra cu trei mușcate” (1956), „Sonata lumii” (1965), „Lanterna magică” (1978), „Crug” (1982), „Post-scriptum” (1998) etc. În 2004 publică volumul de sinteză „Am fost odată ca niciodată”. Ultima carte pe care a editat-o a fost „O revedere cu sine însuși, la 100 de ani” (2020) ș.a. A mai editat și cărți de eseuri: „Înșiră-te mărgăritare” (1979), „Har” (1982); cărți pentru copii: „Ostroave verzi” (1960), „Eu, Anicuța și Radu” (1963) ș.a. Traduse în limba rusă au fost publicate colecții de poezie: „Pe urmele memoriei” (1959), „Setea cerului” (1967) „Sonata la lumina lunii” (tradusă de Anatolie Naiman, 1974), „Lanterna magică” (1983) ș.a. Ciclul de poezii „Caietul Ierusalimului” (colecția „Post scriptum”) a fost publicat în traducere rusă în al doilea număr al almanahului „Filiala Ierusalimului”.

Este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1946). Anatol Gugel a fost distins cu medalia „Mihai Eminescu” (1998) și cu Premiul de excelență al Uniunii Scriitorilor din Moldova (2004).